Hot City - Cultura urbana feminina

Cand te indragostesti, in jurul tau incep sa bata tobele invingatorilor.

Oricat ti-ai indesa degetele in urechi si oricat ai incerca sa ramai decent, auzi acorduri de fanfara. Fie ca mergi la supermarket sau la job sau la doctor, te insoteste o armata intreaga de calareti care tropaie ordonat, intr-un soare stralucitor, in uniforme frumoase.

Cand esti fericit in dragoste, ti se pare ca inima o sa-ti iasa din piept de bine ce-ti merge.

Si lucrurile dureaza asa o vreme. Apoi avalansa de emotii se calmeaza si fanfara incepe sa cante in surdina. Caii nu mai tropaie, ci pasesc ca pe o patura moale, care le amortizeaza trapul. Nici vorba ca lucrurile sa se deprecieze si dragostea sa se topeasca. Dar sentimentele evolueaza, sentimentul de isterie trece si se aseaza pe un fagas normal.

Daca stau sa ma gandesc bine insa, fericirea persista. Perioada de manifestare violenta dureaza destul de putin dar pacea care se instaleaza dupa ea e la fel de minunata. Insa pentru ca noua fericire nu ma mai trage de haine si nu imi mai smulge nasturii de la camasa, sunt tentata sa zic ca nu sunt fericita.

Pe de alta parte insa, nefericirea in dragoste este violenta. Dar cand se instaleaza nedragostea, urmata indeaproape de nefericire, ea parjoleste totul in jur. Te trezesti cu ea pe piept dimineata, cand vrei sa incepi ziua. Incearca sa te sufoce pe tacute, ca o perna pusa pe fata.

Nefericirea in dragoste imi face pielea botita si palida si deseneaza cu un creion chimic cearcane in jurul ochilor. Si ea merge cu mine oriunde am treaba. Cand se instaleaza in viata mea, se strecoara in buzunarul de la piept si nu mai pleaca de acolo nici sub amenintarea cu moartea.

Pe nefericire o gasesc pe fundul paharului cand incerc sa beau o bere. Trebuie sa o alung cu mana cand ma vad cu prietenii buni si ei povestesc ceva amuzant tare. Sta lipita de lingurita cand mananc o felie de tort de ciocolata. Nefericirea in dragoste imi afecteaza somnul, digestia, visele, planurile de viitor, prestatia la job si tot ce mai fac intr-o viata normala de om. Pe bolnavul de nedragoste il recunosti dintr-o mie.

Cu fericirea pot trai in aceeasi casa si totusi sa nu stiu ca o am drept vecina de camera, asezata strategic intre mine si el, in fiecare noapte. Iau tandretea si caldura si armonia drept normalitate si nu prea-mi dau seama ca daca mi s-ar lua toate astea as ramane suspendata in aer, fara nicio posesiune de pret.

Si pentru ca mi-am dat seama de asta, o sa incerc sa fiu mai recunoscatoare pentru momentele de gratie. O sa incerc sa identific fericirea, chiar cand ea poarta haine normale, si sa o cresc ca pe o samanta de pret. Fericirea e asa de discreta incat trebuie sa o izolez de celelalte lucruri, sa ma uit cu atentie la ea si sa o pun pe un piedestal.

Fericirea in dragoste este perioada aia in care nu esti nefericit.