Hot City - Cultura urbana feminina

Spune o vorba din popor ca femeile ar fi incontinuu nemultumite. Si au o multitudine de feluri de a o arata. De la scandal facut direct, in caz de forta majora (gen iar ai cumparat rosii care nu au fost crescute in Romania desi ti-am explicat de 1000 de ori ca nu sunt bune la gust si cine stie ce chimicale au bagat in ele) pana la taceri, o mica incretire a ochilor, un gest a lehamite din mana. Si mai ales lipsa cu desavarsire a zambetului, indicatorul cel mai sigur ca femeia chiar este nemultumita.

Si tot mesajul popular si observarea cu mare atentie a parintilor mai spune ca tu, ca barbat bine crescut ce te afli, degeaba incerci sa le faci sa se simta bine. Ca ele tot nemultumite vor fi. Poate ca rosiile le iei bine de data asta, dar castravetii sunt prea grosi. Si poate ca bancul pe care-l spui in fata prietenilor nu mai starneste zambete de complezenta de aceasta data. Insa te intinzi tocmai acum, cand ar fi trebuit sa inveti pentru examen/iei copiii de la gradinita/renunti la fumat/iti gasesti alti oriteni... etc  etc

De ce se intampla asa? Si de ce nu este aproape niciodata invers. Adica foarte rar auzi de barbati vesnic nemultumiti de consoartele lor. Care sa nu aiba minim 40 de ani cu 20 de ani de trait in comun. Dar chiar si atunci nu isi vor verbaliza nemultumirea chiar asa de direct. Ci mai degraba vor da mai putin pe acasa.

De unde aceasta diferenta? Ei bine, mi s-au servit cateva explicatii. Si fac pariu ca si voua. De la "ce sa le faci, sunt toate niste scorpii" pana la 'toate se cred niste printese'. Probabil ca in functie de varsta cuplului evolueaza si marja de la duiosie la ura.

Acum, evident, eu nu am sa fiu de acord cu atitudinea superioara a nici uneia dintre explicatiile de mai sus. Dar nici nu pot sa ma fac ca nu ar fi adevarat - ca femeile isi exprima nemultumirea mult mai des decat barbatii.

Daca le intrebi pe ele iti vor spune ca sunt nemultumite pentru ca sunt perfecte. Cel putin in privinta lucrurilor care le provoaca comentarii si pareri diferite. Si prin urmare au dreptul sa nu accepte mai putin decat perfectiunea si la celalalt. Iar daca asta inseamna sa se comporte asemeni picaturii chinezesti atunci asta este. Se vor sacrifica si o vor face si pe asta. Orice, numai sa nu il lase pe celalalt sa persiste in greseala. Iubirea este prea mare ca sa nu deschida ochii atunci cand este cazul.

Daca ma intrebi pe mine de ce se intampla asta, tind sa cred ca este vorba de o proasta gestionare a resurselor. Resursele fiind timpul pe care il aloci, starea de spirit pe care o capeti, gradul de implicare. Si tot asa. Femeile nu prea vor sa accepte ca uneori e bine sa bifezi infrangerea si sa mergi mai departe. Ceea ce inseamna nu neaparat sa renunti la parerile tale. Ci macar sa cauti solutii alternative.

Pana la urma orice este mai bun, pentru tine vorbesc, decat sa ii reprosezi cuiva timp de 20 de ani ca nu stie cum sa cumpere rosii.