Hot City - Cultura urbana feminina

Barbatii se hlizesc frecvent de glumita care spune ca femeile zic nu dar vor de fapt sa transmita da-da-da sau macar un poate. Exista totusi situatii cand nu inseamna pe bune nu, sunt dispusa sa merg si la notar pentru declaratia asta.

Una dintre ele ar fi atunci cand ele decid sa se desparta. Exista si femei mancatoare de barbati, care ii schimba ca pe ciorapi si adora sa franga inimi masculine doar de dragul unui amuzament. Au ele sange rece in cantitati industriale si sunt mai speciale, nu neaparat in bine, ca alte femei. Dar nu despre ele vorbim si nici despre barbatii care le cauta cu lumanarea.

Cred ca marea majoritate a femeilor vor sa aiba o relatie stabila. Si atunci cand sunt implicate intr-o legatura serioasa, vor face tot ce pot ele pe lumea asta sa o tina. Banuiesc ca dorinta asta zace la noi in gene si vrem-nu vrem, ne supunem orbeste ei. Asa stand lucrurile, noi suntem programate sa mentinem relatii si sa avem grija de ele.

Asta insa inseamna ca atunci cand vrem sa terminam o relatie si spunem nu unui viitor impreuna, vorbim serios. Inseamna ca am dat tot ce aveam disponibil, ba am dat chiar si ceva pe deasupra, si acum consideram ca lucrurile nu mai au sorti de izbanda. Probabil tocmai pentru ca suntem facute sa fim mai degraba intr-o relatie decat singure, fugim. Ca sa putem da o sansa altei relatii, cea buna, pe care trebuie sa o gasim, negresit.

Si am observat ca barbatii primesc vestea despartirii, venita de la partenera lor, ca pe un capriciu si nu ca pe un sfarsit. Ei probabil cred ca este inca una dintre fitele care o caracterizeaza pe femeie, care oricum este prin natura ei de neinteles. Refuza sa accepte ca, cel putin in cazul asta, situatia e clara: cand o femeie vrea sa se desparta, e al naibii de serioasa in legatura cu asta. In plus, probabil ca s-a gandit la asta si a intors situatia pe toate fetele de cel putin 169 de ori.

Cat este in relatie, femeia se tot plange si ii arata cu degetul barbatului lucrurile cu care nu prea poate trai. Mai cu frumosul, mai cu uratul, mai cu sau fara strategie. Daca barbatul face un efort mic pitic si se uita in urma, o sa deosebeasca printre alte cicaleli de rutina, niste probleme mai mari si mai clare, care revin cu insistenta in mai toate ocaziile. Ele fac asta, ca o picatura chinezeasca, in speranta ca el-el-el va accepta sa le schimbe. Si asteapta rezultate.

Doar ca, din nu stiu ce motive, sufletul pereche nu prea e niciodata pregatit sa perceapa avertismentele astea ca pe niste rugaminti arzatoare venite de la iubita. Si prin urmare nici nu se prea sinchiseste sa faca ceva in directia in care este solicitat cu insistenta. Probabil ca ia rugamintile drept o smiorcaiala feminina si, atunci cand se trezeste fata-n fata cu o despartire, nici macar nu pricepe de la ce i s-a tras.

Cand rabdarea femeii s-a terminat, din pacate nu se mai poate face mare lucru. Ea a asteptat cat a putut, pana in ultimul moment, pana s-a scurs din ea toata zeama delicioasa pe care sexul slab o pune intr-o relatie. Si culmea e ca barbatul, intelegand abia acum cat de importante erau smiorcaielile ei pe anumite teme fixe, incepe sa se ofere sa rezolve problemele.

Dar of, ce tarziu si ce pacat. Daca oferea macar jumatate din ce promite acum oricand in urma, probabil ca totul era salvat. Femeia ar fi gasit probabil o cale sa se multumeasca cu atat cat se poate si sa croseteze mai departe la vestuta calduroasa ce-i trebuie unei relatii ca sa mearga. Dar acum galetusa zace goala, aruncata intr-un colt. Si nimic din ce-ar putea sa promita barbatul, acelasi barbat pana de curand iubit, nu mai poate sa o umple din nou. Doar un miracol.