Hot City - Cultura urbana feminina

Cred ca petrecem 70% din timpul constient gandindu-ne la cum aratam si torturandu-ne cu diverse idei despre cum am putea arata si apeland la diverse tehnici care sa ne faca mai atragatoare.

Ne smulgem des chiar si perii care nu exista, ne umflam buzele pana nu mai semanam cu ce-am fost, ne dublam sanii. Ne schimbam freza intr-un ritm mai accelerat decat ar putea sa suporte colegii de la job si ne coloram parul oricum altfel decat suntem, pana ne sar capacele.

Ne chinuim purtand tocuri prea inalte pentru metabolismul nostru si de multe ori nu stim sa mergem pe ele. Iar daca totusi reusim, seara ne trezim cu picioare umflate si durande, care parca nu sunt ale noastre, ca prea ne chinuie. Si ne refacem cu greu, folosind tot felul de tertipuri.

Cea mai mare preocupare dintre toate este slabitul. Mancam ca niste pasarici si ne cantarim imbucatura la miligram. Stim sa socotim si daca ne trezesti la 3 dimineata, fara abac, numarul de calorii pe care l-am mancat ieri si cat am fi avut voie, daca eram cuminti. Mergem la niste femei rele care ne fac vanatai, cu promisiunea carnii in minus. Si cand dupa atatea eforturi nu se vede mare lucru, ne vine sa ne sinucidem.

Iar cele mai aprige femei dintre noi pun mana pe cutit si schimba tot. Strang bani, suna un specialist, si ii explica pe indelete ce nu le convine atunci cand se uita in oglinda. Isi comanda carne mai putintica pe solduri, un nas aerodinamic si sani mangaiabili din privire dar neobisnuit de fermi la atingere.

Am face orice sa fim mai frumoase. Dar stau si ma gandesc la ce atata chin si investitie. Chiar sunt femeile frumoase mai fericite in dragoste decat alte femei? Uite ca nu prea cred. Ele au dreptul, asta e clar, la niste barbati mai de soi decat femeile pufoase sau cu un nas cam mare. Adica se pot uita cu succes la barbati mai frumosi, mai bogati, si intr-un cuvant pot aspira la niste partide mai bune decat femeile normale ca si ambalaj.

Dar cand vine vorba de cum se inteleg ele cu personajul in cauza, barbatul asta mai cu mot pe care il au alaturi, problemele lor sunt exact aceleasi ca si in restul cazurilor. Mai précis, aproape ireconciliabile. Si ele primesc prea putina atentie in detrimentul televizorului. Si ele trebuie sa ii intinda in baie prosopul ud lasat cocolos prin casa. Si ele trebuie sa-si rupa gura ca sa obtina anumite lucruri de la barbatul care nu vede necesitatea celor discutate.

Femeile frumoase vor avea si ele drept rivali alte femei frumoase, deci faptul ca arata intr-un anumit fel nu le asigura dreptul absolut asupra barbatului de langa. Si apelez si eu la vorba aia destul de populara: si de Angelina Jolie se plictiseste cineva. Si ele se cearta cu partenerii, plang de nervi, imperecheaza sosete luate de pe sarma si fac mancare desi uneori nu au chef.

Am dovada ca si aceste femei sufera ca nu pot vorbi cu partenerul lor atunci cand au o problema si sunt tinute la gratar pana seara tarziu, desi ele se roaga de doua ore sa plece acasa. Si ele dau peste barbati care sforaie si trebuie sa-si doftoriceasca intr-o atmofera dramatica partenerii care sustin ca sunt pe moarte cand au o simpla raceala.

In plus, chiar si femeile mai aratoase au nevoie de intretinere ca sa mentina standardul sus de tot si asta inseamna bani. Deci vor fi acuzate in mod regulat ca arunca banii pe fereastra si ca petrec prea mult timp in baie si la coafor, in loc sa faca ceva util in viata.

Deci, va intreb: chiar au femeile mai frumoase relatii mai fericite decat noi, restul, cele normale? Si daca nu, atunci de ce ne chinuim atat?