Hot City - Cultura urbana feminina

Sunt o femeie apriga, nu mi-e rusine sa recunosc. Daca ai ruga pe cineva sa deseneze un animal gandindu-se la mine, cu siguranta nu ar fi o biata oaie.

Ce sa fac, asa mi s-a dat mie curaj, cu carul. Am in cantitati asa de mari incat pot da si altora cu paharul. Lucrul asta se cam vede de la o posta si in situatii in care as prefera sa tin asta doar pentru mine. Si totusi, in mine salasuieste fara acte de proprietate o teribila oaie. Un personaj destul de stupid si lipsit de imaginatie, care traieste doar ca sa faca umbra pamantului si sa ma necajeasca pe mine.

Oaia din mine crede probabil ca are domiciliu flotant dar sta ilegal intrucat nu a venit niciodata sa ia viza de la mine sau de la primarie. Stia ca ar fi brutal refuzata. Daca vreau sa ma razboiesc cu ea, nu e niciodata de gasit. Sta pitita prin smarcurile cele mai umbrite ale sufletului meu si iese la iveala spre a se activa exact ca virusii: atunci cand sunt mai slaba de constitutie, mai obosita, mai stresata.

Domeniul preferat al oii din mine este dragostea. Acolo vrea ea cel mai mult sa galopeze pe rozele campii ale sufletului meu. Cum se prinde ca in inima mea se intampla ceva, oaia vine si isi baga coada. Reuseste prin metode specifice sa imi taie din darzenia caracteristica. Ma pune cu botul pe labe de mi se face o mare, mare rusine.

E curios cum taman in dragoste oaia asta e faptura care ma indeamna la tot felul de lucruri nedemne. Cand imi place tare mult cineva si tot sangele se duce la suflet, restul organismului functioneaza cu ce mai poate. Normal ca eu sunt mai slabita si atunci ea preia comanda. Concret, ce face oaia: ma face sa mor de frica. Ma determina sa-mi inchipui lucruri care nu exista, sa tremur de teama. Ma transforma intr-o biata femeie care se intimideaza din orsice.

Eu insist sa imi pastrez curajul mai ales in relatiile cu barbatii. Vreau sa pot spune fara teama ce-mi trece prin cap si sa-mi fac dreptate, ca in orice alt domeniu din viata mea. Dar oaia, oaia crede diferit. Taman cand ar trebui sa fiu demna si neinfricata in relatia cu partenerul, oaia preia comanda si ma face sa spun lucruri traznite, cu barbia tremuranda. E oribil ce se intampla. Imi vine sa o strang de gat.

Oaia ma face sa ezit atunci cand nu e cazul, ca si cum tocmai trec printr-un pericol iminent. In unele dimineti, din senin asa, ma obliga sa ma pun intr-o pozitie asumata de inferioritate. Si ce e mai grav decat asta, cand iti place un barbat? Oaia imi taie din avant si ma face sa umblu uneori ca pe oua, ca si cum am gresit ceva. Apoi tot curajul meu se desira ca un fir de ciorap lycra, si mai drege ceva daca poti.

Taman cand am mai mare nevoie de tot armamentul din dotare, oaia imi da cu tifla. Desi in general ma simt tare bine in pielea mea si am o incredere nestirbita in alegerile pe care le fac, oaia are grija sa strice tot atunci cand imi place cineva. Baga fitile si ma ma determina sa umblu prin lume cu ochi umezi de caprioara lovita in aripa. Imi sopteste pervers: "ai gresit rau", "nu te mai iubeste", "acum chiar ai facut-o lata", "cum ai putut sa spui asta?".

Asta este motivul, sper sa aiba clementa organizatiile de protectie a animalelor, pentru care eu vreau sa-mi omor oaia. Vreau sa-mi omor oaia si apoi sa fiu mereu o femeie libera si curajoasa, cum m-am obisnuit.