Hot City - Cultura urbana feminina

Stiti melodia aia pe care o cantau tiganii copii iesiti la cersit prin metrouri? Poate o mai canta si azi, desi cred ca e destul de demodata. Zicea asa: Nu, nimeni nu ma vrea/Nici chiar mamica mea. Ei bine, ma simt si eu azi un astfel de tiganus.

Relatia mea s-a terminat foarte de curand, din motive la fel de tampite si imbarligate ca toate motivele pentru care se termina o relatie. Aparent nu chiar serioase, in fapt letale. Nimeni nu prea intelege nimic, am vrea sa fi putut face ceva, ne pare rau, aoleu mama, si tot asa.

Despartirea e asa de proaspata incat inca mai simt caldura unui alt corp decat al meu in cutele asternutului. Care asternut refuza totusi sa-mi arate, cand ma uit insistent din obisnuita in partea mea dreapta, dimineata, altceva decat un loc gol.

Dar nu despre cum m-am despartit eu vreau sa zic. Ne despartim des, nu e nimic original in asta. Dimpotriva. Ci despre ce transmit eu postdespartire oamenilor din jur. Si la barbati ma refer mai ales, caci cu ei as vrea sa am treaba, daca ar fi.

Probabil ca atunci cand ma despart, corpul meu elibereaza niste toxine care provoaca toxinfectie sentimentala. Barbatii simt instinctiv ca trebuie sa se tina deoparte. Si ca in caz ca se apropie prea tare de mine, se infecteaza si apoi urmeaza o serie intreaga de neplaceri. Bube dulci, mancarimi, varsaturi, senzatie de gol interior si cine mai stie ce. Si cine sa-si bata cuie in talpi cu asa ceva? Are balta peste.

Daca intrebi un om apropiat, unul care ma stie de multa vreme, probabil ca o sa-ti zica ca sunt tare draguta. Am apucat sa-l vrajesc cu sarmul meu acum mai multa vreme si nu mai observa mutatia temporara. I se va parea ca nu e mare lucru in dezordine.

Dar cred ca daca ma pui intr-un sir de femei, ca la politie, pentru identificare, si pui un juriu de barbati dupa o oglinda, o sa obtin un rezultat diferit. Femeia aia aproape blonda, o sa zica ei, e foarte draguta. Dar ce-a patit, tocmai a scapat cu viata, singurul supravietuitor, dintr-un naufragiu intr-o mare aproape inghetata? Sau poate ca are gripa si de-aia nu poate sa functioneze la capacitate maxima, pe motive de slabiciune?

Ei bine, asta nu-mi convine deloc. Habar n-am ce sa fac ca sa schimb situatia. Mi-as dori cu ardoare sa existe un centru unde sa ma pot duce sa ma remaiez. Sa ma prezint acolo ca un ciorap care are nevoie de un facelift intelectual si sa ma las pe mana unui specialist. Domnule remaior, faceti cu mine ce credeti dar va rog sa ies de aici cu fata si cugetul curate. Faceti-ma cum eram inainte. Un ciorap frumos.

Trec pe strada si nu starnesc nimic. Barbatii se uita prin mine, ca si cum nici n-as fi, de s-ar povesti. Lucrurile stau asa de bizar incat unul dintre barbati a insistat sa intre prin mine si sa si iasa pe partea cealalta. Ce faci, domnule, am urlat infricosata, cu mare pofta sa-l trasnesc cu o posetica in cap. M-am abtinut, dandu-mi seama ce se intampla.

Singurul lucru care ma alina este ca stiu ca este o problema pe termen scurt. Am mai patit o data asa. Dupa o relatie lunga si serioasa, am provocat toxinfectii sentimentale in serie. Dar nu mor caii cand vor cainii. Stiu ca in curand ma pregatesc sa cant O, toata lumea vrea/Un loc in viata mea:).