Hot City - Cultura urbana feminina

Cred ca pot sa zic cu mana pe inima si fara frica de penibil si falsa modestie ca sunt pur si simplu experta in relatiile altora. Suna rau sa-mi pun asa o eticheta dar daca lucrurile ar sta altfel cred ca n-as fi contactata de o gramada de lume pentru a oferi niste dirijare in iubirea cu aproapele.

Solicitarile sunt punctuale. Si anume mi se cere sa le spun ce cred eu ca ar trebui sa faca in situatia x paragraful y. “Draga Sana, eu ma iubesc cu Mihai de nu se mai poate si uite ce vreau sa te intreb. Daca el a venit si a facut si a dres si eu am raspuns la asta asa cum tocmai iti povestesc si acum ni se intampla urmatoarea situatie, te rog sa-mi zici ce crezi tu ca ar trebui sa fac acum. Astept si multumesc.”

Primesc mesajele astea si de la cunoscuti dar si de la persoane de care nu am auzit in viata mea. Mai ales in acest de-al doilea caz, eu ma jenez intai ca ei ma intreaba pe mine asa ceva, pentru ca nu mi se pare ca as fi un guru in materie. Dar apoi, pentru ca mi-e mai rusine sa zic dar ce-ti veni sa ma intrebi asa o traznaie decat sa raspund, cer mai multe detalii. Si dupa ce ma gandesc, zic si eu ceva, ce cred eu ca trebuie intreprins in situatia cu pricina.

Cum persoanele respective se intorc multumite si ma intreaba in continuare, legenda merge mai departe. Cu cunoscutii lucrurile merg altfel, pentru ca noi ne povestim oricum treburile amoroase si ne tinem reciproc la curent cu draga inima. Pentru ca imi pasa de ei, ascult cu placere ce ii framanta si culmea e ca de la mine problemele lor se vad atat de clar incat pot sa fac si o prezentare in powerpoint. Imbatata deci de importanta pe care mi-o dau altii atunci cand vorbim despre inimi puse pe masa de disectie, am ajuns sa ma cred chiar si eu destul de priceputa in sfaturi.

In relatiile mele insa, sunt un neica nimeni si nu inteleg nimic. Degeaba intorc pe toate fetele ce mi se intampla, ca tot in ceata totala ma zbat si tot nu vad nici macar o mica scanteie amarata la capataiul tunelului in care orbecai precum o cartita. In relatiile mele am nevoie eu insami de un expert. Si procedand si eu dupa acelasi model pe care il folosesc altii cand apeleaza la parerea mea de experta in relatii, contactez niste oameni. Am si eu corul meu de persoane care sa poata vedea cu ochi noi, neatrofiati de contextul tulburator al relatiei, firul logic. Eu le explic cum arata situatia la rece si ii intreb ce-ar fi bine sa intreprind ca sa imi fie nitel mai cald.

E putin nedrept sa constati ca lucrurile stau asa. Poti sa vezi cu ochi asa de limpezi ce ar fi bine sa faca ceilalti cand au intrebari legate de viata lor sentimentala si cand e vorba despre tine sa calci in strachini, pana le darami pe toate. Si e chiar curios ca primesc atatea solicitari de sfaturi, desi sunt rusinata sa le dau.

Ma mir pentru ca parerea mea e ca un adevarat expert face el tot ce trebuie in domeniul respectiv, in care se crede ca exceleaza. Ori eu nu ma pot lauda in prezent cu o relatie fericita, ca sa dau un exemplu perfect. Si nici nu se intrevede in viitorul apropiat vreun mariaj cu un om de afaceri de succes din Cluj, care reuseste sa fie in acelasi timp si hazos, tolerant, cu o gramada de timp liber, simpatic si cald, mare maestro bucatar, purtator de pantofi frumosi si dornic sa faca activitati in aer liber.

Incurcate sunt caile Domnului. Uneori, in timpul liber, sunt expert in relatii. Si tot uneori, cand sunt la ananghie, apelez eu insami la vreunul. De fapt caut un om normal, cu mintea pe umeri, care mi se pare mie ca ma asculta cu atentie si poate sa vada lucrurile inteligent.

Prin urmare, poate ar trebui sa-mi pun o tablita la usa pe care sa scrie: “Expert in relatiile altora de luni pana viner, caut expert in relatia mea actuala sau viitoare, in restul timpului”. 

Va multumesc.