Eu nu sarbatoresc

Autor: sana

Este un subiect la care se vede treaba ca nu sunt destul de femeie. Sau am fost si mi-a trecut. Dar asta nu cred ca e ceva rau.

Uite, mie nu-mi face nicio placere sa sarbatoresc implinirea a nu stiu cate saptamani-luni-niste ani de relatie. Si cred ca n-am cunoscut inca femeie care sa nu se entuziasmeze ca si cand ar fi castigat la loterie pe motiv ca a implinit o luna de relatie cu noul iubit. Am simtit si eu asa, imi aduc aminte furnicaturile de fericire.

Trei luni impreuna reprezinta inca un prag mult ravnit si necesita niste flori din partea lui si o sampanie bauta impreuna, in timpul sexului aniversar. Cand se fac sase luni, intervine mama, vrea sa il cunoasca. Este cazul pentru o trecere in cerneala a relatiei in cartea de familie. Incepe un stadiu nou, déjà ati apucat sa va cunoasteti toti prietenii si ati prins curaj. Iuhuuu!

Cand un cuplu implineste un an de functionare, femeile sunt bucuroase ca lucrurile arata bine de tot. Se leaga promisiuni de viitor, petrecerea timpului impreuna este ceva subinteles. Sunt sigure pe situatie, li se pare ca doar un vulcan poate sa mai schimbe ceva si lasa ca o sa aiba ele grija sa nu erupa niciunul in timpul domniei lor.

Momentul in care sarbatoresti doi ani cu aceeasi persoana inseamna o relatie batuta in cuie. Si de aici incolo, aniversarile si implinirea unui numar de ani bucura pe mai toata lumea. Cu cat cifra la care s-a ajuns este mai plina, cu atat satisfactia este mai mare si numarul este rostit cu o incarcatura speciala.

Esti mandru de izbanda ta emotionala si ai toata dreptatea. Sa aniversezi strangerea unui numar de ani alaturi de cineva este un lucru mare, sunt de acord. Dar pe mine aniversarile nu ma fac sa tresalt ca un ied. Eu as vrea ca relatiile sa ramana mereu la inceput. Sigur, si mie imi place evolutia normala a relatiei, cand ea este de bun augur. Dar ma fascineaza asa de tare inceputurile incat strangerea de ani pusi unul peste altul imi dau niste mici pitici fiori.

E drept ca, incepand de la doi ani incolo, mi se pare ca pe undeva apare nebagata in seama pe fundal si emotia aparitiei unei potentiale plictiseli. Nu se intampla mereu dar daca se intampla? Stim toti de pragul de 2 ani si celalalt prag, de 7 ani. Cand relatia avanseaza, sper ca nu cumva sa patesc asta. Daca se instaleaza monotonia si dragostea se mai prafuieste, s-ar putea ruina totul. La inceput nu trebuie sa-ti bati capul cu nimic.

De cand sunt om mare, mi-am petrecut mult timp in relatii, stiu ce zic. Am facut o socoteala si sunt undeva pe la 12 ani petrecuti alaturi de cineva. Poate ca de-aia nu pun mare pret pe aniversari. Nu vreau nici cadouri, nici sa ma laud, nici ca lui sa i se para ceva special. Vreau doar ca lucrurile sa ramana asa, suspendate intr-o stare de bine.