Hot City - Cultura urbana feminina

Am un prieten american care studiaza ceva ce mie mi se pare complicat: cognitive science.

Din cand in cand, Adam imi mai povesteste ce-a descoperit interesant. Din ce inteleg eu, stiinta asta se ocupa cu modul in care functioneaza lucrurile in mintea oamenilor. Adam e foarte interesant, ce studiaza e foarte interesant si, mai ales, cand stiinta lui ajunge sa se refere la dragoste si cum reactionam noi cand dam de ea, totul devine muuuult mai interesant.

Ei bine, si tocmai ce am avut cu Adam o discutie despre dragostea aflata foarte la inceput, in primele 2-3 luni. Uite ce se intempla, doamnelor si domnilor. Se pare ca “puppy love”, cum numesc americanii starea asta de euforie de la inceputul unei relatii, este una dintre cele mai importante faze dintre doi oameni care se plac.

De fapt perioada de inceput a unei relatii este asa de importanta, incat aici multe dintre legaturile de dragoste incepute fulminant si cu toti fluturii la purtator se impotmolesc si palesc. Si ajung sa nu apuce ziua 61 sau respectiv 91, adica numarul limita de zile (parerea mea) cate tine o relatie care parea ca are toti sorti de izbanda si totusi se face bucati cat ai zice barza varza viezure.

Si ce urmeaza sa spun aici e stiinta, nu vreo baliverna. Se pare ca atunci cand lucrurile sunt in punctul culminant si noi zburam pe cai mari printre ingeri, bucurosi ca tocmai l-am apucat pe Dumnezeu, ah de fapt partener, de un picior, patim ceva. Cica sunt doua greseli principale pe care le face unul sau in care cad amandoi partenerii in aceasta faza de inceput.

Prima este ca, atunci cand te simti cel mai fericit si crezi ca ai intalnit pe cea mai potrivita persoana din viata ta, incepi sa spui lucruri traznite care isi trag seva din acest sentiment de extrem bine. Si propui: “hai sa ne mutam impreuna”, “hai sa ne logodim” sau “tu cum crezi ca ar trebui sa ne numim copiii, atunci cand ii facem”?

Si desi partenerul este sau cel putin era la fel de bucuros ca si tine ca te-a intalnit, caci de-aia ai avut curaj sa-i zici cu zambetul pe buze asemenea bazaconii, el cedeaza cand aude asta. Ii vine sa-si zboare creierii si regreta cumplit ca te-a cunoscut. Pentru ca presiunea pe care o pui este prea mare si viitorul pe care il desenezi devine o constrangere.

A doua greseala pe care o fac unii si altii dar poate ca si noi am calcat stramb in directia asta macar o data, este o usoara panica legata de inegalitatea sentimentelor. Partenerii pot avea momente diferite pentru atingerea punctului culminant de “puppy love”. Si cand unul dintre ei incepe sa se mai dezmeticeasca si il vede pe celalalt cum mai sta putin acolo sus, se gandeste ca iubirea celuilalt e prea mare si nu poate duce o asemenea povara. In acest moment, este tentat sa aiba o discutie cu partenerul in care sa-i propuna sa isi ofere unul altuia mai mult spatiu. Crash bum bang. Bleah.

Concluzia ar fi urmatoarea: sa savuram exuberanta de inceput cat putem noi de tare dar sa incercam sa ramanem calmi. Si sa nu-i propunem celuilalt lucruri absurde prea repede. Si sa ne abtinem de la a trage concluzii pripite cum ca relatia nu merge imediat ce se mai duc fluturii.

Pentru ca, vine tot Adam cu vestea buna, studiul arata ca, daca ambii parteneri reusesc sa supravietuiasca decent acestui moment de gratie dar care totusi ascunde o criza, abia apoi incep sa creasca lucrurile cu adevarat bune. Si, adauga el, partea cu adevarat spectaculoasa este faptul ca, daca ai grija, dragostea aia fara presiune asupra partenerului poate sa creasca incet dar sigur, foarte mult timp.