Hot City - Cultura urbana feminina

Din fericire ma plimb zilnic prin parc. Spun din fericire pentru ca asa raman legata de tot poporul – stiu cum vorbeste, cum se imbraca, ce muzica asculta si pana la ce ora lucreaza. Si mai stiu si cum iubeste.

Iar poporul iubeste total, pana la capat, nu ca noi care suntem niste mimoze. Fata din popor, daca e sa placa vreun flacau, atunci se ingrijeste de el. Mai ales daca flacaul e frumusel si cu inima sugubeata, trebuie sa lupte pentru el. Off topic: nu va incredeti in cei cu blugi prespalati si cu freza data in sus cu gel, pentru ca ei ies cu fete de la mai multe licee. Am vazut eu. Si cum poate lupta altfel decat punandu-si la bataie atuurile? Adica dand tot ce poate.

Fac pariu ca fata din popor se duce si isi asteapta iubitul la liceu imbracata in fustita scurta si cu cizmulite perforate, ca sa moara toti colegii lui de ciuda. Ii da sanvisuri facute cu drag acasa si tigari sterpelite de la parinti. Planuieste ca anul viitor la vara sa fuga cu el in Costinesti daca babacii se impotrivesc. Pana la urma e mare, la anul trece si ea la liceu.

Si poate reuseste sa se angajeze si ea o luna hostesa la un targ de ceva la iarna. Ca mare nevoie ar avea de niste banuti. Ca sa ii ia iubitului, ‘gurita’ cum ii place sa il alinte, adidasi de la Nike. Unii frumosi de ti se scurg ochii dupa ei, cu semnul auriu.

Si ce bine s-ar potrivi impreuna daca i-ar avea, chiar ca ar fi un cuplu, pentru ca si ea are o posetuta cu auriu. A spus gurita ca si-i cumpara singur daca ea tine atat de mult, insa nu si nu. Nu ar avea aceesi valoare sentimentala daca nu ar fi din banii ei. Pacat ca parintii sunt asa de nasoi si au refuzat sa ii dea banii cand au auzit pentru ce ii trebuie. Data viitoare nu le va mai spune chiar tot fiindca vede ca nu pot fi fericiti pentru ea. E vina ei ca au ajuns niste babalaci si nimic nu-i mai bucura?

Si tot stau ei doi asa pe banca si isi impartasesc ganduri si planuri de viitor, cand fata din popor observa oroare: pe bratul frumos tras de fiare al lui gurita, de sub tricoul alb cu dungulite rosii se iveste capul de balaur: un punct rosu cu un punct si mai mic alb in varf. Tot incearca sa il evite, sa se gandeasca si la altceva, doar au atat de multe de pus la punct si atatea de discutat despre ce cred ceilalti. Lumea este invidioasa, se stie. Insa nu poate. Cum sa fie uratenia aceea pe perfectul ei ‘gurita’?

Noroc ca are ea ac de cojocul ei. Ridica tricoul si ia carnea buclucasa si strange bine. Gurita scoate un ‘auuu….’, mai sa sara de pe banca. Dar ea il linisteste, nu o sa-l mai doara, i-l scoate cu dragoste. Numai sa mai ridice un pic tricoul ca a mai vazut cateva pe spate. Noroc ca e vremea frumoasa. Si maine, daca se intalnesc la aceeasi ora, pe aceeasi banca ii garanteaza ca nu ii mai ramane cosulet pe spatele lui de gurita frumoasa.

Eh, vedeti cum se iubeste in popor? Pana la capat. Fac pariu ca voi nu ati putea!