Hot City - Cultura urbana feminina

Cand e vorba despre divort, ideea de baza este sa supravietuiesti. Chiar daca situatia ne obliga sa aplicam tactici care nu sunt dintre cele mai ortodoxe, trebuie mereu sa ne gandim ca e datoria noastra sa ne zbatem sa iesim la suprafata.

Cand ajungem sa divortam, de obicei orice linie de comunicare cu partenerul a fost inchisa. Asta se traduce in primul rand prin faptul ca nu se mai aplica nici una dintre regulile de bun-simt care guvernau relatia dintre noi pana acum. Adica regula e ca nu mai e nici o regula, so welcome to the jungle!

Desi in jurul nostru vedem ca atunci cand oamenii ajung la divort, totul se schimba intre ei si nu mai exista nici un pic de intelegere si toleranta, cand ni se intampla noua ramanem stupefiate. M-am gandit intotdeauna ca, daca cumva prin absurd, eu si sotul meu am ajunge sa divortam, in mod sigur am face-o in conditiile cele mai civilizate cu putinta, bazandu-ne pe relatia de calitate pe care am avut-o.

Ei bine, cand absurdul asta a venit peste mine, ne-am trezit fata-n fata ca doua fiare salbatice din padure. Am inceput un razboi fara reguli, fara obiective clare si chiar fara rost, dar imposibil de oprit. Nu ma refer la faptul ca nu mai conta deloc dragostea noastra trecuta! Dar tot ce stabilisem tacit de-a lungul anilor sa nu ne facem unul altuia a disparut ca un fum, nu a mai ramas decat ura si o dorinta absurda de a castiga infruntarea cu orice chip.

Asa ca am pus pana la urma la bataie cele mai distrugatoare arme pe care le avea fiecare. Chiar daca la inceput am avut ceva remuscari, si as fi vrut ca demersurile sa se desfasoare dupa un cod de bune maniere, fara lovituri sub centura, dupa scurt timp mi-am dat seama ca singura solutie este sa ies vie din acest conflict, cu orice chip. Am realizat ca, oricat mi-e de greu, trebuie sa razbesc emotional, si de ce nu, si financiar, din acest cosmar. Si am reusit:).

E foarte greu, dar cand divortam trebuie sa incercam sa ramanem rationale, sa ne gandim cum sa ne protejam cel mai tare noi pe noi. Indiferent care au fost cauzele, trauma e mare, golul care ramane in urma e urias, viata de dupa e greu de gestionat. Nu ne permitem sa ne lasam luate de val, fara sa avem o strategie proprie de reconstructie. Si nici sa ne lasam pe mana lui, cu credinta ferma ca totusi ne vrea binele si nu ne-ar face niciodata nimic rau.

Acum trebuie sa avem singure grija de noi, pentru ca preocuparea lui e cum sa scape el cel mai repede si mai nesifonat. Deci, daca dezastrul oricum ni se intampla, hai sa-l primim cum trebuie, pregatite! E musai sa avem avocatul nostru care sa ne reprezinte, nu al lui, pentru ca e clar vorba de un conflit de interese. Oricat ar fi de cumsecade, nu are cum sa tina si cu noi si el. Cat despre partaj, trebuie sa avem dorintele noastre financiare deja formulate, nu sa le asteptam pe ale lui.

Daca avem impreuna si copii, chiar nu putem face compromisuri: vom angaja cel mai bun avocat din domeniu, ca sa ne asiguram ca totul se va termina in termenii nostri, nu ai lui. Intr-un cuvant,o sa incercam sa ne refacem viata cum putem noi mai bine, fara sa ne lasam impresionate de detalii acum fara importanta, cum ar fi suferinta lui.

Pentru ca din divort scapa bine cine poate. Si noi putem.