Despre presupuneri in dragoste

Autor: sana

Probabil ca foarte multe din voi ati vazut filmul Pulp Fiction. Barbatii in special se omoara dupa el si cu siguranta vi s-a pus de cateva ori, vrand-nevrand, caci este unul dintre filmele care se pot vedea, cred ei, de ori de cate ori ai chef dar nu mai putin de 19-23-29 de ori intr-o viata.

Este acolo, in film, o replica celebra care zice asa: “assuming is the mother of all fuckups”, ceea ce inseamna ca faptul ca presupui ceva fara sa-ti verifici cat de cat ideea iti va aduce numai belele. Niciunde nu mi se pare mai periculos sa faci asta decat in dragoste. Si, ca un facut, aici presupunem cel mai des si cu cea mai mare ravna tot felul de lucruri legate de partener.

Suntem pe plaja. Si eu presupun ca iubitului meu i-ar placea sa sada la soare. Si atunci eu ma stradui sa-i asez prosopul la soare si fac tot felul de aranjamente complicate pentru a-i alege locul cel mai bun. Mut lume de la locul ei, ma stramb la un caine care sta pe locul cel mai bun, foarte potrivit pentru prosopul pe care sa sada iubitul meu. Si el, cand vine, si-l muta fara prea multe menajamente la umbra, fara sa se gandeasca de cat zbucium interior am avut eu parte. Si aici mi se rupe filmul.

Ma supar in interior foarte tare, gandindu-ma cat de nerecunoscator e partenerul asta al meu si cum totul e pierdut. Probabil ca nu ne potrivim deloc si ca relatia noastra n-are nicio sansa, altfel nu s-ar fi mutat la umbra dupa toate eforturile mele. Cand de fapt totul a pornit de la mine, de la o presupunere fabricata artificial, fara un scop précis si cu o miza ridicola.

Am ajuns sa ma supar rau de tot si sa sufar ca un caine, crezand ca nu sunt iubita. Si asta din pricina unei presupuneri pe care nu mi-a cerut-o nimeni si pe care nu m-am deranjat sa o verific in niciun fel. Si amareala pe care o simt in urma acestei intamplari ma face sa ma port urat cu partenerul, care e complet inocent. Si de-aici pana la disarmonie e doar un pas. Ciorba vrajbei noastre este gata, ii mai trebuie doar leustean si eu promit ca am si din ala.

Si asta este doar un exemplu penibil, dintr-o gama de situatii simple, din care pot veni cu mii de variante. In cuplu facem insa ingrozitor de multe presupuneri care complica lucrurile si ne fac viata aproape imposibila. Presupun ca lui ii place omleta cu ouale mai nefacute, ca parca asa a facut-o prima data si de atunci incoace i-o pregatesc doar astfel si el de fapt e ingrozit si o mananca in sila in fiecare dimineata.

Presupun ca nu se supara cand chem prietene la micul dejun, caci el pare sa se inteleaga bine cu fetele. Nu s-a incruntat pana acum, deci proabil ca nu are nimic impotriva si eu ii dau inainte in continuare, cu gratie, umpland casa de fete pana cand il exasperez. Presupun ca nu il deranjeaza daca ma strang in brate cu prietenii mei buni, barbati, caci pe mine, sa fiu in locul lui, chiar nu m-ar deranja. Presupun ca tine la misto-uri in public si deci pot sa-l iau peste picior impreuna cu prietenii mei, caci e destul de inteligent incat sa ii placa ironia, sa intre in joc si sa nu se supere.

Si tot asa, cu toate situatiile care ne apar in cale. Lucrurile stau exact la fel si de partea cealalta, si el presupune de obicei la fel de multe lucruri despre mine si ce-mi place si ce-as vrea, cand de fapt lucrurile stau taman pe dos.

Intelegand eu cum stau lucrurile, am inceput sa verific cat pot din tot ce ni se intampla in cuplu, atunci cand trebuie sa iau o decizie sau sa raspund intr-un anumit fel. Daca el imi spune ceva cand ne certam si eu banui ca a vrut sa ma jigneasca, mai pun niste intrebari ajutatoare, pentru a ma asigura cu delicatete daca intr-adevar a fost rau intentionat. In 64% din cazuri s-a dovedit ca procedez tare intelept si securea razboiului se ingroapa degraba.

Presupunerile in dragoste sunt ingrozitoare si pot genera genocide emotionale. Hai sa vorbim mai mult si mai bine, atunci cand simtim ca suntem pe gheata subtire.