Despre dragoste, generozitate si avaritie

Autor: sana

Ma intreb daca vreunul dintre producatorii de aparaturi electronice de mare finete ma poate ajuta cu un cantar. Sa vedeti de ce.

Este unul pe care trebuie sa mi-l instalez undeva in stomac si am nevoie de el pentru o relatie armonioasa. Este vorba despre un instrument menit sa-mi domoleasca atat darnicia si toleranta de la inceput, cat si zgarcenia si absurditatea din final. Caci asa fac eu cand imi place un barbat: intai ii dau tot ce am apoi ma zgarcesc la sange si ii iau inapoi tot, cu dobanda.

Eu cu manutele astea doua ii pun la inceput barbatului in carca toate calitatile universului. Sunt asa de incantata ca l-am intalnit incat il infrumusetez cu toate panglicile care sa mi-l faca inca si mai bun de iubit decat este de fapt. El se bucura, nu stie. Eu, ma bucur si eu si sper mereu ca de data asta nu o sa se intample nimic rau, desi am oarece banuieli funeste si mi-e frica.

Procedeul este floare la ureche: ma uit la barbat cu trei perechi de ochi si ma las imbatata de toate lucrurile minunate pe care le etaleaza. Penajul lui mi se pare stralucitor. In mod automat, refuz sa tin minte vreun defect. De fapt, sunt convinsa ca barbatul care imi place nu are defecte deloc si imi vine sa ma pup pentru ca am avut norocul sa gasesc asa ceva. Mi se pare la fel de fiecare data.

Ii potentez in mintea mea toate calitatile si i le atribui cu mare larghete chiar si pe cele care ii lipsesc cu desavarsire. Pe masura insa ce dragostea paleste, incep sa apara la iveala diverse lucruri pe care in timpul asta le-am tot indesat sub covorul relatiei noastre. Descopar lipsuri fatale, la care ma uit nedumerita si groaza ma cuprinde incet, ca o suvita de apa rece ce intra pe sub maneca, pe timp de iarna.

Ochii mei dezveliti de sub valul cu care erau acoperiti se fac cat cepele vazand noile lui purtari. Nu doar ca mi se pare ca am de-a face cu un strain. Dar parca strainul asta nici nu mai arata asa de bine ca atunci cand m-am indragostit de el. Si asta este momentul in care incep sa iau inapoi tot ce i-am dat, fara sa ma pot opri. Sunt asa de pornita, incat iau tot, cu dobanda inzecita. Asa arata reversul.

Imi dau seama ca nu e bine deloc asa cum procedez eu si imi doresc cu ardoare sa fiu o persoana mai buna, cea mai buna. Asa de buna incat sa se intoarca lumea sucindu-si capul pe strada dupa mine. De-aia am nevoie de cantar, ajutati o femeie care isi vrea binele siesi dar si altora.