Hot City - Cultura urbana feminina

Uite ca sarbatorile de anul asta le fac singura. Aaa, stati putin, asta nu inseamna ca trebuie sa va fie chiar mila.

Zau ca nu e nevoie sa va apucati sa scrieti pe adresa redactiei ca vreti sa imi pastrati un loc la masa voastra. Nu e cazul sa ma inghesuiti intre rubedenii care sa ma ciupeasca de barbie si copii necunoscuti care sa insiste sa-mi arate camera lor si tot tacamul.

Pentru ca sarbatorile astea le fac singura nu inseamna ca o sa fiu doar eu singura cuc, adica eu / pe mine / ma. N-o sa fiu data afara din casa undeva in camp deschis, noaptea pe la trei, in viforul Campiei Romane. Si n-o sa fiu nevoita sa-mi petrec vremea fara vreun suflet de om prin apropiere, cu care sa schimb si eu macar un La multi ani. De fapt, daca ma gandesc mai bine, puteti chiar sa ma invidiati.

Fac sarbatorile singura inseamna ca o sa ma aflu intr-un loc incalzit si luminat placut, alaturi un brad iscusit decorat, cel mai mare brand care imi incape in casa. O sa fiu inconjurata de rasete si veselie, la care o sa iau parte cu mare placere. O sa fiu strategic asezata langa mancarea cea mai buna si bautura cea mai din belsug, alaturi de o gramada de prieteni buni de tot. O sa fac si o sa primesc cadouri care o sa ne binedispuna pe toti.

Dar sigur stiti ce vreau sa zic. Sarbatorile astea nu o sa fiu in mod sigur atarnata de bratul unui barbat caruia sa-i vanez samanta pentru a-i putea naste prunci sanatosi. Aproape suta-n mie n-o sa am langa mine un barbat la care sa ma uit cu recunostinta, spunandu-mi incetisor in barba: se pare ca o sa fim impreuna pentru totdeauna.

Cu siguranta nu o sa ma apuce smiorcaiala si nici nu o sa-mi dau voie sa ma deprim din cauza lipsei lui, sufletului meu pereche. Dar nici cu mintile la mine nu promit sa raman. In restul anului ma descurc tare bine cu ideea ca eu inca nu mi-am gasit jumatatea definitiva prin lumea asta larga si doar niste jumatati potrivite pentru anumite peroade de timp. Dar de sarbatori e diferit.

Este foarte probabil ca atunci cand o sa vad lumea pupandu-se sub vasc, o sa am ochii mai de caprioara decat in mod normal. Bunul simt o sa ma paraseasca nitelus si uit ca am agonisit ca un harciog iscusit o gramada de lucruri minunate. Viata mea e plina de suc si energie, de-abia mai prididesc cu tot ce am de facut. Si toate sunt importante si toate ma bucura. Dar de sarbatori e greu sa raman demna.

Ma loveste brusc parerea ca doar eu-eu-eu sunt o scapare a sistemului care uite ce bine functioneaza peste tot in jurul meu. Stiti cum se uita anorexicele in oglinda si li se pare ca sunt cele mai grase femei din parcare? Asa si eu de sarbatori. Ma uit in oglinda si brusc mi se pare ca am reusit in diverse domenii, ca imi place ce fac dar ca trag in cea mai gresita cu putinta directie pentru ca nu am o familie numeroasa deja.

Si las garda jos si m-as bucura sa am langa chiar si un bursuc cu parul rar, de la serviciul financiar. Norocul meu ca nebunia mea e completamente temporara si o sa-mi revin repede. O brad frumos, o brad frumos, cu cetina tot verde.