Unde sunt vremurile cand sufletele pereche se intalneau la biserica? Isi aruncau cateva ocheade. El ii vedea glezna cand ea statea picior peste picior. Si il apuca o buburuza de saliva in coltul gurii. Apoi observa cu placere ca ea are dinti buni cand radea la soare. Deci sunt sanse ca si pruncii iesiti din aceasta uniune sa aiba dinti buni.
Peste vreo multe duminici si 2-3 anotimpuri se luau de brat putin mai ferm asa. Deci antebratul lui se atingea de antebratul ei. Sa fim putin atente. Nici macar nu-si atingeau bratul. Ci preludiul catre aceasta, adica antebratul. Pana la umar e cale lunga.
Spre final, buzele lui fierbinti ii atingeau stofa rochiei undeva aproape de umar. Ea iesea la portita de vreo 2 ori. El ii scria vreo 2 epistole fierbinti si mirositoare. Si apoi ajungeau repede tot la biserica. Unde ziceau da, in fata unei multimi de rubedenii cu fata congestionata de multumire. Unde, da unde sunt vremurile alea?
Dupa ce am trecut prin diverse faze, acum ultima smecherie este sa facem dating pe baza de blog. Adica omul virtual, barbat sau femeie, nu conteaza, doar avem in sfarsit drepturi egale, intra incaltat in sufrageria virtuala pusa la vedere. Cu usa data de perete. Se plimba pe-acolo. Se intereseaza de date personale, varsta, meserie. Cu putin noroc da si peste o poza cu stapanul sufrageriei.
Apoi atent si tenace inghite nemestecat posturile, daca este genul mai nerabdator. Sau le rumega trecandu-le dintr-o camera in alta a stomacului, in tihna. Ma refer la stomacul de vaca, care are mai multe compartimente pe unde trece iarba pana se preface in lapte dulce.
Si dupa aia musafirul vorbeste cu bloggerul. Ii spune chestii, se leaga o comuniune tot spirituala, dar laica. Stiu ca e grea asocierea de termeni, dar va rog faceti un efort. Deci tot cam ca la biserica, cu mici diferente. Azi o vorba mai cuminte. Maine o vorba mai indrazneata. Sangele clocoteste pe baza de internet. Dar asta nu inseamna deloc mai putina intensitate. Dimpotriva. Asteptarile sunt cat casa. Dorinta bate filmul.
Din blog pasim ca reclame in viata virtuala. Bloggerul si vizitatorul isi incearca norocul. Cateodata iese bine, stiu eu. Cateodata iese mai prost. Stiu tot eu. Dar ce e clar e ca bloggingul inlocuieste cumva biserica de alta data. Intr-un mod multumitor. Criteriile dupa care accepti provocarea sunt destul de anemice. Ochii mintii vad. Inima cere.
Partea prosta e ca atunci cand te vezi fata in fata, poate sa fie foarte prost. Partea buna e ca suntem atat de ocupati incat o sa uitam repede esecul. Si partea si mai buna e ca putem sa facem asta de 1001 de ori, fara repercusiuni. Ca si cum am merge in fiecare duminica la alta biserica. Si am lua-o mereu de la capat.
De la biserica la blog
Autor: sana- Pe aceeasi tema
-
Brunch at Sacks
-
Prajituri de Craciun
-
Like a stranger in Moscow
-
How About Orange
Comentarii (2)
&nbps;
1. dana Marti, 30/09/2008 - 09:41
deci asaoh, si mie mi s-a intamplat sa vreau sa cunosc pe cineva fiindca mi-a placut blogul pe care il avea. dar e normal, fiindca afli atat de multe despre persoana respectiva.
ah, si da, am fost dezamagita atunci cand l-am intalnit face to face. ceea ce pe blog parea sa fie o trasatura de personalitate nu foarte pronuntata s-a dovedit a fi suficient de puternica pentru a face comunicarea imposibila.
oricum, go for the blog, parerea mea.
ah, si da, am fost dezamagita atunci cand l-am intalnit face to face. ceea ce pe blog parea sa fie o trasatura de personalitate nu foarte pronuntata s-a dovedit a fi suficient de puternica pentru a face comunicarea imposibila.
oricum, go for the blog, parerea mea.
Oda barbatului in rac
.......superb,acum inteleg multe,nu stiu daca rezist,oricum fericita ca si cu...
Bratari impotriva starilor de greata
intr adevar functioneaza,pana se largesc .
Exercitii pentru gambe suple
Le am incercat ,sa vedem rezultatele.