Hot City - Cultura urbana feminina

Intotdeauna am fost de parere ca, indiferent ce job ai avea si mai ales daca nu ai unul, e bine sa fii pregatit pentru lupta.

In orice moment as fi solicitata, chiar dimineata inainte de cafea si seara la culcare, atunci cand perna imi sopteste cuvinte porno de dor, trebuie sa am CV-ul inzorzonat la zi. E musai sa fiu in stare sa sustin sub stres un interviu pentru un post tare. Si ajuta mult daca stiu sa fac asta cu fruntea sus si maximum de atitudine.

Practica asta de a merge la interviuri si a te mentine obisnuit cu ele face toti banii. Chiar daca trec prin cateva care se dovedesc lipsite de roade, cand ajung la unul care imi ia mintile de pofta, stiu macar cam ce urmeaza. Banui cum o sa decurga, ce o sa ma intrebe si invat cum vor ei sa ma prezint.

In plus, lovindu-ma de mai multi angajatori, inteleg ce bani sa cer si ce astepari ar trebui sa indeplinesc in contul sumei respective. Mersul la interviuri e o chestie de exercitiu si activitatea asta imi da destula relaxare incat sa-mi impresionez placut interlocutorul, cel ce tine painea si cutitul.

Ce-are asta cu dragostea si de ce asa o introducere lunga cu jobul? Pai sa va zic.

Cum dragostea este celalalt sector important din viata mea si lucrurile se desfasoara cam dupa aceleasi reguli, imi sustin in continuare teoria. Sigur, aici nu fac o pledoarie si nu indemn pe nimeni sa se mai vada si cu alti pretendenti in timp ce tocmai are o relatie. Care poate ca, culmea, merge si bine. Eu nu fac niciodata asa ceva, sper sa ma credeti pe cuvant.

Dar daca esti single, atunci activitatea de dating e ceva care nu trebuie sa lipseasca din economia cosului lunar. Trebuie sa poti face fata cu succes unei intalniri cu cealalta specie, fara sa lesini doar cand te gandesti la ideea cu pricina. Si eu sunt single, asa ca procedez la cat de mult dating se poate.

Fac asta si ca sa identific urmatorul meu suflet pereche, pe care il astept cu interes. Dar aduc mai cu forta, mai cu vorba buna datingul in viata mea si pentru ca asa trebuie sa stea lucrurile. Nu trebuie sa astept sa-mi bage cineva un om extraordinar in traista, ci incerc sa fiu proactiva, exact ca la serviciu.

Stiu multe doamne si domnite, nu dau nume, persoane importante, care s-au salbaticit. Au refuzat un domn dupa celalalt, fara motive extraordinar de intemeiate pana cand au ajuns la o cronica lipsa de chef. Nici cand apare cineva pe bune aurit-poleit nu mai vor sa iasa. Li se pare complicat, infricosator si stresant. Asta nu prea e de bine.

Asa ca ies cu placere la un date, cand ma invita cineva in oras. Chiar daca nu mi se pare ca este sortitul meu. Si oricum, de asta nu-ti dai seama decat dupa ce cunosti mai bine un om, caci de obicei surprizele se tin lant. Cine pare sortit rezulta un troglodit si persoane pe care nu pariezi mare lucru ascund in interior diamante si smaralde.

Deci imi recomand cu multa caldura activitatea de dating si mie, cat se poate de mult, dar si altora, care nu o practica inca. Dating e amuzant, e normal, e de bun augur. Sa se dea cate unul, sa ajunga la toti.