Hot City - Cultura urbana feminina

In general spunem ca o relatie nu merge pentru ca cei doi nu se potrivesc. Ba chiar, in visele frumoase, speram ca daca schimbam x sau y din comportamentul nostru situatia se poate rezolva, totul va fi roz, vom fi fericiti, multumiti si intregi la minte toata viata.

Dar daca nu este asa, daca este totul mult mai rau de fapt? Adica sa existe oameni care nu numai ca nu se potrivesc cu unul sau altul, ci, de fapt nu se potrivesc cu nimeni. Daca sunt oameni care nu sunt conceputi sa aiba o relatie?

Iar acesti oameni nu umbla printre noi cu niste pete pe obraz, sau cu doua degete lipite, ca sa ii putem identifica si sa ii putem lasa in plata domnului. Nu, ei nu au nimic distictiv. Ba chiar, din cauza nenumaratelor experiente triste din trecut, sunt cat se poate de atenti si draguti. Si mai mult decat atat -  nu se sfiesc niciun pic sa foloseasca vorbe mari de genul iubire, eternitate, fericire. Probabil ca sa se insele pe ei, sau soarta, cine stie. Iar noi ne aruncam inocenti in bratele lor fals intinse si ne culcam nestiutori pe paturile lor de cuvinte frumoase. Numai ca sa ne trezim intr-un infern.

Oamenii acestia care nu sunt nascuti sa aiba relatii considera a fi obositor tot ceea ce presupune o relatie: li se pare obositor sa se trezeasca dimineata in pat cu acelasi om, sa manance impreuna cu cineva o masa de seara, sa povesteasca sau sa auda povestindu-li-se fapte, ganduri, lucruri. De fapt toata situatia, prin repetitia sa, ii consuma atat de tare incat urasc si pana sa spuna buna dimineata sau noapte buna. Asa ca se retrag in sine din ce in ce mai mult, pana inspre disparitie, doar faptul ca mai trag apa din cand in cand le mai semnaleaza prezenta in casa.

Ii mai auzi pe unii si pe altii plangandu-se ca dupa 10, 20 de ani de casnicie au ajuns sa se simta singuri, sa nu mai poata comunica, sa nu mai stie cine sunt ei sau cine sunt ceilalti. Eheheee… asta este partea frumoasa a vietii, cea in care cei doi stiu ce implica o relatie si isi doresc una. Numai ca si acestea se invechesc, ca oricare alte lucruri. Dar cu oamenii care nu sunt nascuti sa aiba relatii lucrurile evolueaza extrem de repede, jumatate de an, un an lasand in urma totul parjolit ca si cum ar fi trecut un sfert de veac.

Daca o sa-i intrebi ce se intampla, nu te astepta sa recunoasca faptul ca nu ar fi trebuit sa inceapa din start o relatie, orice fel de relatie, fiindca acest fel de viata nu este pentru ei. Nu, iti vor descoperi tie tot felul de chitibusuri care ii duc in pragul nervilor. Iar ei, saracii, s-au facut mici, mici de tot, asteptand sa iti treaca piticii de pe creier si sa redevii persoana minunata de care s-au indragostit. Moment in care totul depinde de maturitatea ta si de capacitatea de a vedea situatia in mod clar: il cainezi, saracul de el si ii dai dreptate ca a facut bine ca nu ti-a adresat un cuvant cu lunile fiindca esti o fiinta ingrozitoare. Sau il trimiti sa se trataze in alta parte de boala de care sufera.

Pentru ca unii sunt nascuti sa nu aiba relatii. Si orice incearca este sortit esecului, neavand nici rabdarea si nici placerea traiului in comun. Moment in care te poti considera si tu fericita pentru ca nu ti-ai pierdut decat un an doi din viata si nu 30 de ani pana sa te prinzi ca te afli intr-o relatie cu omul nepotrivit. A fost ca o extractie dentara, foarte dureroasa, dar de scurta durata.