Daca il schimb, nu-l mai plac

Autor: sana

Cand eram mica, mi se parea ca barbatii sunt perfectibili. Acum am crescut si nu mai vreau eu sa-i schimb, chiar de ma implora. Bine, nu ca s-ar ingramadi.

Ma gandeam eu mai demult ca lucrurile se intampla asa: iti place cineva si sigur ca il a-tragi aproape de tine. Si apoi constati ca vine la pachet cu tot felul de lipsuri, cocoase, bube, traume, bataturi si alte napaste cu care nu prea poti sa traiesti dar vezi bine ca nici sa-i dai drumul nu-ti vine la socoteala. Vrei sa ramana dar sa obtii o varianta a lui imbunatatita.

Si mi se parea ca tot ce are barbatul meu preferat nevoie, pentru a ma multumi pe deplin, este o mana forte si iscusita, sub bagheta careia sa devina o persoana mai buna. Zis si facut. Cu ideea asta la purtator, am pornit de cateva ori de la o zestre existenta si apoi am brodat pe ea, acolo unde am fost lasata, dupa pofta inimii.

Culmea e ca barbatii pe care i-am bagat in programul de instruire pentru a deveni iubiti mai buni pentru mine nu s-au zbatut prea tare. Mi-au dat din greseala sau poate slabiciune sau poate neatenti fiind, mana libera. Mare pacat. Daca nu ma lasau, filozofi ramaneau. Ei au crezut ca imi fac un serviciu daca accepta sa se schimbe pentru mine, eu am crezut ca le fac un serviciu daca ma apuc de treaba.

Caci tenace fiind din fire, am reusit sa ajung unde voiam, in cele mai multe dintre situatii. Le-am facut mintile funda cu metode feminine si am razbit acolo unde mamele lor si poate si alte iubite esuasera. Si totusi, imediat ce am reusit sa capat ce-mi doream, adica un barbat upgradat dupa chipul si asemanarea modelului pe care il aveam eu in minte, el nu mi-a mai placut.

Nu mi-a placut niciodata ce a iesit din mana mea, impotriva vointei lui insuficient exprimate. Produsul finit, acest barbat schimbat de dragul meu sau poate doar ca sa nu-mi mai auda gura melitand, m-a uimit de fiecare data. Confruntata fiind cu noul barbat, am fugit de fiecare data mancand nori de langa creatia mea. Nu mi-a placut nici cum a iesit, nici faptul ca s-a lasat.

Si acum imi pare rau de tot, sper ca si-au revenit. Ce frustrare trebuie sa fi simtit barbatii cu pricina. Ce mirare si tristete trebuie sa fi incercat cand, dupa ce ca facusera eforturi sustinute pentru a ma multumi, s-au trezit cu femeia asta nemultumita langa ei, si mai nemultumita de ei decat inainte sa inceapa marea schimbare. Dar ce sa fac, pe atunci nu banuiam cum stau lucrurile.

Nu stiam ca trebuie sa aleg din vitrina de produse un barbat care sa imi placa asa cum e. Un barbat care sa stea ferm pe pozitii si sa nu se plece in fata unei femei care viseaza non-stop cai verzi pe peretii ei din sufragerie. Mi-a luat ceva sa inteleg ca un barbat trebuie sa-mi placa in varianta lui actuala si in virtutea unui eventual potential de care mi se pare mie, fara sa il consult, ca da dovada.

Acum stau in banca mea. Nu ca as accepta orice barbat asa cum e, nici poveste. Dar daca superoferta lui nu ma tenteaza, nu il tin langa mine in ideea ca lasa, mai vedem noi, si il dau eu pe brazda. Un barbat se simte ok daca ai incredere in el, fara sa incerci sa-l schimbi. Iar daca un barbat se simte ok, atunci o sa ma faca si pe mine sa ma simt asisderea. Aici bateam.