Hot City - Cultura urbana feminina

El imi placea extraordinar, ca prieten. Aveam sa ne zicem atatea lucruri, sensibilitatile noastre se atingeau cu mii de tentacule binevoitoare. Viata noastra de prieteni era efervescenta si atat de roditoare.

Ii doream din inima sa-si gaseasca pe cineva care sa-l vada asa cum e. Dragut si bun si amuzant si tare normal.  Dupa modelul ai grija ce-ti doresti, rugile mele mi-au fost ascultate si o fiinta diafana a aparut in viata lui. Si a inceput sa-l iubeasca complet, cu sufletul dar implicand din cand in cand si trupul, deci mai bine ca mine.

Si uite cum sub ochii mei, la inceput multumiti, apoi infiorati, apoi ingroziti, apoi dezgustati. Prietenul meu a devenit un individ cu care nu mi-ar placea sa impart nici macar cele 12 minute din sala de asteptare, inainte de a intra la dentist. Un om pe care il cunosc la fel de intim ca pe vecinul de dedesubt. Si credeti-ma ca asta nu inseamna foarte mult.

M. e un om nou, cu dorinte stranii, purtari de neinteles si valori de pe alta planeta. Cand e insotit de faptura diafana, deloc rea, de altfel, M. nu mai are umor. Prezenta iubitei ii inhiba centrii inteligenti care stiau sa provoace rasul semenilor. Iubea omleta cu ciuperci si acum este cel mai mare partizan al oualor ochi. De ciuperci, sa nu mai auda, in nicio combinatie, nici macar in ciulama.

Asculta muzica ciudata, se duce prea des la mall, bicicleta a ramas uitata in garaj. Cu toate astea M. e un om fericit. Imi zice asta de cate ori mai am rabdare sa-l ascult. Rareori, adica. Nici faptura diafana, luata separat, nu e chiar rea. Dar impreuna alcatuiesc un brand nou, mutant, absolut insuportabil. Eu am cautat cu lumanarea ceva, orice, care sa-mi aduca aminte de ce am stat eu de vorba cu omul asta. N-am gasit si m-am si enervat.

Faptura diafana nu poate fi blamata pentru tragedia asta, deci nici macar nu am pe cine da vina. Sunt sigura ca prietenii ei sunt la fel de ingroziti ca si mine de faptul ca ea nu mai iese niciodata in oras. Si ca joi seara, orice s-ar intampla, chiar daca i-ar tine Sting concert in sufragerie, e la Cora. Unde umple niste cosuri mari, semnul primordial al stabilitatii de cuplu care nu poate fi stirbita.

Si el nu e singurul prieten care isi da jos instant lenjeria de corp in fata unei relatii. Am vazut scenariul asta de 324 de ori, poate. Si nici macar o data n-am reusit sa cooperez cu rezultatul final, cu acel cuplu mutant care mi se prezinta ta-daaaa victorios, dupa ce iese din laborator.

Si nu pot sa nu ma intreb cum de se asteapta cuplurile sa le mearga bine, daca ambii reprezentanti se schimba radical. Daca lasa tot ce iubeau sa faca si se leapada de cei dragi de 7 ori pe zi, cu usurinta cu care ar schimba marca de detergent.

Ai intalnit pe cineva, ti-a placut asa cum era. Intri in cuplu si apoi te prezinti cu varianta noua, upgradata, a unui eu contorsionat si lipsit de personalitate. Un eu nou, de cuplu, care nu foloseste probabil nimanui. Desi da iluzia, macar pentru o vreme, ca este propunerea de lifestyle, imbatabila, a brandului nou lansat pe piata, brandul Popescu + Ionescu. Las eu tot ce reprezentam, lasi si tu, si sa vezi ce viata minunata ne asteapta in continuare. Ai incredere, o sa fie perfect.

Oare si eu fac la fel si nu ma prind? Oare si voi faceti la fel? Si va e bine asa?