Hot City - Cultura urbana feminina

Cand iubim face excese. Asta e singurul lucru pe care-l facem bine, cu simt de raspundere. Tot ce inainte parea de bun simt, acum nu mai are nicio legatura. Si picam in derizoriu.

Mi se pare ca tot ce fac este pentru o cauza buna, asa ca de ce sa ma stradui sa fiu decenta? N-am mai iubit de multa vreme asa cum se cuvine, deci face parte din drepturile mele inalienabile sa revars o cisterna cu atentii si duiosii asupra partenerului cocosat de asa inundatie, dar incapabil sa se apere.

Cand iubitul meu sta la plaja, ma sageteaza ideea, ca un fier rosu, ca e o victima sigura pentru soarele nemilos, care o sa-si aleaga, cum alege fulgerul paratraznetu-i predestinat, corpul lui pentru a-si descarca intreaga artilerie mortala.  

Sar ca actionata de un resort stricat si improsc pe el o tona de crema, pana i se imbiba tot corpul intr-un mod gretos. Ce daca se zbate, incercand sa scape de asa impachetari cu crema lipicioasa si dragoste in exces. Eu stiu mai bine si am si vointa de fier. Il masez 2 ore, ca sa intre toata.

Cand iubitul mananca, vreau sa stiu ca e satisfacut. Orice disconfort legat de calitatea mancarii pe care o ingereaza in fata mea, orice strambatura mica care ii apare pe fruntea-i, ma face sa pornesc un razboi cu toti cei implicati in procesul nostru de hranire, de la bucatar pana la picol si patron.

Iau personal supa care nu mai e fierbinte, painea care nu e prajita desi lui ii place asa, stropul de maioneza care il oripileaza pana la insomnie. Dupa ce ma asigur ca totul e ok, insist sa ma lase sa-i mestec putin mancarea, doar putin, nu de tot, pana ajunge bucati mai mici, pe care sa le poate digera mai usor. Digestia lui = viata mea.

Iubitul doarme. Sau incearca, pentru ca unii gauresc asfaltul cu picamarele afara, avem 2 muste care il chinuie pe rand si in plus nici temperatura nu e optima pentru somnul lui. In plus, traficul asta care se aude asa de tare. Eu sunt ok, dar el?

Cu o mana apuc brutal un foen si il atintesc spre el, dat pe racoare. Cu picioarele incerc sa obtin un echilibru potrivit, iar cu cealalta mana pun repede un halat. Ies cu parul incalcit si urlu la echipa de muncitori sa termine ca pun aruncatorul de flacari pe ei si ii nimicesc. Am copil mic, nu se poate asa. (Nu pot sa recunosc ca am iubit nou si ca vreau sa doarma lin.)

Apoi fug repede in papuci in intersectie, dirijez circulatia obligandu-i pe toti sa faca o bucla ocolitoare care sa nu mai treaca pe sub geamul nostru si abia apoi reusesc sa ma relaxez. Cu mustele e usor, le urmaresc pana obosesc ele, ca eu nici vorba, si apoi le pun o perna pe gura incetisor, sa nu creez unde si vibratii. Il invelesc, ii cant de leagan balade punk rock, ii fac vant si aranjez lucrurile feng shui prin camera, ca sa fie totul ok.

Cand iubesc, ma ia puia gaia si trebuie sa depun mari eforturi sa raman normala. Iar acum nu-mi iese nici cu militia. Voi cum stati?