Hot City - Cultura urbana feminina

Daca ar fi sa-i ascultam pe parintii nostri, odata ce avem o familie ea ar trebui sa fie pe primul plan. Daca ar fi sa ne ascultam pe noi nu stim ce sa facem, le-am vrea cand pe unele, cand pe altele. Uneori si pe ambele in acelasi timp, daca s-ar putea si lucrul acesta nu ar insemna in final ca nu mai vrem nimic – doar sa stam in pat si sa dormim cat vrem.

Cu fata la lume inseamna de obicei sa traiesti fara niciun fel de obligatie. Sa nu ai nimic care sa te retina, fiindca lumea este mare si mereu mai apare cate ceva de incercat, gustat, cucerit, vazut, dibuit, discutat etc.  Important este si sa te simti in centrul valtorii si pentru asta alegi sa traiesti intr-un oras mare, unul care sa gazduiasca zeci de evenimente pe seara. Esti la curent cu noutatile. Discuti lucruri interesante. Vezi oameni noi. Te rasfeti si ii rasfeti. Cand si cum ai chef.

Suna bine, pana la un punct. De fapt pana la cateva puncte.

Sa nu ai nicio obligatie vine adesea cu indepartarea multor lucruri din viata ta. Nu vorbim despre o familie. Nu iti permiti nici macar un animal de companie. Doamne, sa stau eu zilnic sa ii dau de mancare. Si sa o si perii din cand in cand? O gramada de timp pierdut, nu pot sa imi permit asa ceva, desi tare mult imi mai plac pisicile.

La fel si in cazul iubitilor. Odata ce vin la pachet cu mult timp ‘pierdut’ sunt trimisi la plimbare. Daca prin firea si interesele lor te tin mai mult pe langa casa, daca nu vin cu noi sugestii interesante de a fi mai in valtoarea lucrurilor, daca nu se misca suficient de repede atunci sunt inutili. Un balast la piciorul tau de gazela pregatita sa fuga prin lume.

Intrucat toate acestea cer resurse materiale, o mare parte din timp o petreci la serviciu. Si nu unul oarecare, ci unul asociat cu o doza respectabila de stres. Pentru ca e important sa se vada pe unde ai trecut si daca apele sunt linistite ai tu mare grija sa le agiti. Si sa te agiti. Trebuie sa fii mai devreme, mai incisiv, mai convingator, mai destept decat oricine altcineva. Si asta mananca mult timp. Nu e ceva neobisnuit sa nu poti dormi noaptea de grija ca poate nu esti motul de pe gramajoara de … a jobului.

Prin urmare a fi cu fata spre lume vine cu seri relaxate in care razi fara nicio grija si zile de calatorii obositoare pe alte continente si haine frumoase si placeri intelectuale. Si uneori si cu senzatia ca esti o persoana importanta in jurul careia graviteaza restul universului. Dar acestea sunt cateva. In mare parte a timpului te intorci singur acasa de la un serviciu extrem de solicitant, mult prea obosit ca sa mananci. Iei un senvis de la o dugheana care miroase dubios. Il dai pe gat in scarba. Acasa este dezordine si rece. Deschizi laptopul si mai lucrezi un pic. Ceea ce se prelungeste mult, mult mai mult decat ar fi trebuit. Te culci intr-un final cu capul aproape pe laptop, cu senzatia oarecum nelamurita nu ca nu esti in centrul lumii, ci ca nu esti nici macar in lume.

E adevarat, nici cealalata parte a medaliei, sa fii numai cu fata la familie, nu este chiar reusita,