Hot City - Cultura urbana feminina

Gata, s-a dat startul. Aseara s-a dat. A inceput sa ne bantuie marea, tumultoasa si supradimensionata afectiune care se isca pe premise indoielnice intre barbati si femei odata cu apropierea Craciunului.

Fostele cupluri, cele certate din motive temeinice si aparent irevocabile acum 1-2-3-4-5-6 luni se reunesc acum in graba. Se iau din nou de mana fara prea multe acte aditionale si noi paragrafe stipulate in contractele lor sentimentale. Acum nu mai este cazul sa facem fite si sa ridicam prea multe pretentii. Caci, nu-i asa, vin vremuri prea grele de suportat de unul singur, vin sarbatorile!

Ce mai conteaza ce probleme aveam cu partenerul, cand amenintarea pe care o avem in fata si care ne loveste in mai putin de o luna e mare? Mai bine o infruntam impreuna. Vin vremuri cu globuri purtatoare de veselie, zurgalai si reni, colinde inganate prin toate locurile unde avem treaba. Ne ies in cale brazi care palpaie placut pe inserat si oameni bucurosi care umbla, nu se stie exact cum de au izbutit si noi nu, in perechi.

Valeleu, vin zile in sir in care o sa mancam sarmale facute de mame cu frica lui Dumnezeu. Mame care ne intreaba simplu lucruri legate de statutul nostru sentimental dimineata, la cafea, taman cand ne asteptam mai putin. “Dar de ce v-ati certat mama? Si nu va mai impacati?” Si ce sa-i raspunzi, ca si tu ai vrut sa fie bine dar nu e deloc? Simti disperarea cum ti se strecoara pe maneca in sus. Nunu, asa nu se mai poate. Mai bine dai telefonul ala pe care nu voiai sa-l dai si zici orice, numai sa repari.

Ne si vedem in situatia asta imposibila, ne trezim brusc cu prea mult timp liber care ramane tot prea mult chiar si dupa ce il imparti in bucati mari diverselor activitati familial-casnice-de odihna. Biroul o sa fie inchis si noi nici macar nu avem cu cine sa ne certam acasa. Asa ceva nu se poate gestiona de unul singur, mai bine ne impacam.

Toate astea si multe alte sentimente mai fine si mai perverse de-atat o sa ne impinga la lucruri sentimentale necugetate. Am face orice, doar sa nu ne prinda Craciunul singuri cuc, taman cand pare ca toata lumea are o pereche cat de mica si de amarata.

Asa ca, doamnelor si domnilor, de acum incolo declar oficial sezonul deschis. Priviti lupii cum se pupa pe gura cu mieii putin nauciti de aceasta intamplare la care nu sperau. Iar fostii mei iubiti ma intreaba deja ce fac de sarbatori, ca si cum ar fi normal sa le impartim in buna armonie si complicitate. Cica sa facem bucurosi planuri ca si cum suntem impreuna si nimic rau nu s-a intamplat intre timp.

Inca am ochii mari de uimire. Uitasem ca asta se intampla in fiecare an, fara greseala. Uitasem ca si eu am simtit uneori la fel si ca am pus gand rau, rau de tot si pe perioada determinata, unor persoane care isi vedeau de ale lor, bine mersi. Cand esti singur de sarbatori, iti trece prin cap faptul ca din Craciun scapa cine poate.

Sigur, poate ca am exagerat. Poate ca drama oamenilor singuri de Craciun nu-i asa de mare. Dar in fiecare an am scris un articol cinic despre iubire de Craciun si nu puteam sa tac anul asta. Ati fi crezut ca sunt bolnava. Sarbatori fericite, oameni singuri si oameni buni.