Hot City - Cultura urbana feminina

Stiti expresia a calca pe bec. Ea desemneaza situatiile cand cineva greseste major si e numai vina lui. Sa ne inchipuim ca am un prieten, unul generic, nu unul anume. Si ca noi doi avem un bec. Ei bine, am un anunt de facut. Prietenul meu nu calca pe becul ala din neatentie, la rastimpuri, cum ar fi de inteles. El locuieste pe bec si nici macar nu-si da seama de asta. Pfui. Eu cum sa traiesc asa?

M-am sfatuit si cu alte surate de incredere, toate femei trecute prin viata si diverse relatii. Peste tot am intalnit aceeasi poveste. Noi ne iubim la inceput barbatii fara rezerve. Ni se pare ca am prins pe Dumnezeu de un picior si vrem sa il tinem acolo, in pozitia aia incomoda.

Ne distreaza orice fac ei. Stangacii, paranoi, chestii de neinteles pentru noi, toate ni se par simpatice din cale-afara. Gasim o cale sa toleram toate astea fara eforturi si ne miram cand auzim ca alte femei nu prea reusesc cu partenerii lor. Hai draga, nu mai fi asa de incordata, mai lasa putin haturile, ca iti plesneste un vas. Uite la mine si la Cornel ce bine ne descurcam.

Dar nu trece multa vreme si Cornel se chinuie sa se catere pe bec. Descopar cu stupoare ca acolo ii place lui sa sada, ce sa-i faci. Si Cornel e puternic, nu-i chip sa ma lupt cu el sa-l dau jos. Ca sa las metafora deoparte, dupa ce trece o vreme si ne acomodam in relatie, barbatii de langa mine incep sa greseasca in continuu.

Pe undeva, daca stau sa ma gandesc bine, Cornel nu face nimic nou. Toate-s vechi dar noua toate. E clar insa ca eu abia acum incep sa vad cu adevarat cate lucruri face el anapoda. Varza e barbatul asta care s-a inhamat sa fie iubitul meu, dupa o vreme. Si asta se intampla fara greseala, Cornel dupa Cornel.

Michiduta imi sopteste ca barbatii altora par la o apreciere superficiala ca se descurca mai bine. Si ma uit cu jind cum ei par normali si nu insista sa locuieasca pe locul ala complet incomod, mare cat o portocala: becul. Stiu ca daca ii iau la scuturat, ma ingrozesc. Dar nu pot sa nu fac o comparatie in goana calului intre partenerul meu si alti parteneri si sa ma tangui de Cornel al meu.

Asa cum tot imposibil imi este sa nu observ obiceiurile lui curioase. Barbatii aspiranti la rolul de suflet pereche fac toate chestiile in moduri pe care in mod sigur nu le mai face nimeni altcineva. Cand adoarme, Cornel scoate un sunet care nu e nici sforait nici marait nici respiratie normala. Ati mai auzit asa ceva? Nici eu. Cand incercam sa avem o seara la televizor, el intai linge toate programele de doua ori de la un cap la altul. Chiar daca intalnim ceva interesant pe parcurs, el merge pe drumul lui. Ati mai auzit asa ceva? Da, ati mai auzit. Dar asta nu inseamna ca nu e perfect insuportabil.

Cand mergem undeva, Cornel se imbraca insuportabil si face si mare parada ca ce frumos s-a costumat, incat imi ies ochii din cap de nervi. Calcatura lui Cornel este apasata intr-un fel anume si tare as vrea sa aiba pasul mai usor. Cand este foarte concentrat, misca degetul mare de la picior intr-un mod ritmic, expunandu-se permanent in situatia asta unui atac sangeros din partea mea, ca sa fiu sigura ca nu il mai bataie niciodata.

Costel, orice Cornel, parca si respira cumva anume, dupa o anumita perioada a relatiei. Ati mai auzit asa ceva? Da, de multe ori. Ce ma fac?