Hot City - Cultura urbana feminina

Clinici de dezintoxicare amoroasa Asa nu se mai poate. Simt nevoia apriga (si care se cere satisfacuta imediat) a unor stabilimente cu specific amoros. Niste locuri cu verdeata care sa fie parte din reteaua de sanatate si unde sa te poti duce sa te declari nul.

Cele mai comune spitale sunt pentru oameni care au mancat prea mult sau care au mancat prea putin. Sunt destule si pentru cheful prea aprig pentru droguri si deci o existenta paralela sau pentru dragostea de bautura care te aduce in pragul dezumanizarii. Cele mai multe spitale sunt pentru oameni nebuni, fara sa mai stim de ce li s-a intamplat asta. Pentru nebuni din dragoste insa…nexam.

Exista pe lumea asta spitale pentru tot felul de afectiuni, care mai de care mai traznite. Daca nu au construit inca o clinica pentru frica de nasturi, pot fi sigura ca undeva acolo traiesc macar cativa terapeuti specializati in a alunga aceasta angoasa. Da, exista si asa ceva. Si totusi la oamenii ce temporar au o inima de sticla nu vrea sa se gandeasca nimeni.

Daca ai trecut printr-o experienta sentimentala din care ai iesit iubind, desi obiectul pasiunii tale nu mai este de acord sa te lase sa-i faci asta, atunci esti in mod sigur un fragil bolnav din dragoste. Acum ai nevoie de cel mai mult suport posibil. Ti-ai dori in preajma oameni care sa iti inteleaga afectiunea si sa stie cu ce sa o dreaga.

In clinicile de dezintoxicare amoroasa, eu as institui reguli clare, implementate de catre un personal cald dar totusi nemilos. Bolnavii, barbati si femei, ar fi obligati sa poarte uniforma din panza aspra de sac si fara lenjerie pe dedesubt, care sa-i chinuie, ca sa le abata atentia de la rana din piept. Ar fi sculati cu forta in fiecare zi la 7 dimineata si obligati sa faca in curtea unitatii exercitii fizice chinuitoare, pentru a le genera cu forta endorfine.

Prin rotatie dar totusi foarte des, toti cei internati in clinica ar fi obligati sa contribuie la bucatarie la toate cele 3 mese zilnice. Ei ar fi nevoiti sa coasa si sa calce tot ce se poate gasi prin stabiliment, inclusiv panzele de sac ale colegilor de suferinta. Pe langa treburile casnice, ar fi siliti sa planteze flori si copaci, sa sape gradina, sa aleaga graul de neghina, sa scoata samburii visinelor pentru o tona de dulceata.

Cei mai bolnavi dintre ei ar trebui sa creasca viermi de matase din care sa scoata apoi o bluza, cum or sti. Ar trebui sa citeasca povesti cu talc de insanatosire celorlalti in fiecare seara, inainte de culcare. N-ar merge nimeni in pat pana cand nu ar cadea rupt de oboseala si ar cere indurare. Doar dupa minimum 3 luni, in cazurile mai usoare, li s-ar da drumul.

Oamenii bolnavi din dragoste nici macar nu si-au facut-o cu mana lor. E drept ca la prima vedere dragostea pare o actiune voluntara dar pana la urma nu-i poti invinui ca s-au bagat singuri in bucluc. Oamenii au fost de buna credinta, au crezut ca o sa fie bine si au pariat gresit. Daca si societatea ii lasa balta, atunci nu mai au nicio speranta sa-si revina repede. Nu?