Hot City - Cultura urbana feminina

Am o stire de ultima ora din domeniul bursei relatiilor. Ea a ajuns la agentia mea de presa sentimentala, specializata in strangerea de informatii de dragoste din piata adusa de catre doi barbati bine.

Un blond si un brunet, ambii purtatori de corpuri fenomenal de aratoase, ambii cu umor si mari amatori de activitati de toate felurile, au exclamat in cor: noi am cam obosit. Vai, dar cum se poate asa ceva, am intrebat, dandu-ma de ceasul mortii. Daca si voi, Brutusilor, care sunteti asa de in forma, va dati batuti, ce sa mai zicem de exemplarele mai putin pregatite?

Si mi-au explicat ei pe indelete ca, sigur, barbatul este cel care trebuie sa vaneze intr-o padure urbana plina de ciute-femei. Caci asa este sanatos si se intampla inca de la inceputul ritualurilor de dating. Dar, au adaugat tot ei, la unison, multe lucruri au iesit din zona de traditii atunci cand vorbim despre relatii. Si atunci, daca le acceptam si pe celelalte, atunci hai sa umblam putin si la cine pe cine curteaza.

Eu sunt mare amatoare de a pastra rolurile bine definite intre barbati si femei. Am intins diverse nade dar am asteptat mereu ca barbatul sa ia fraiele prietesugului nostru. Asa mi se pare ca este in firea lucrurilor. A fost poate o singura exceptie, despre care nu ma pot lauda ca mi-a iesit prea bine: operatia a reusit dar pacientul este mort.

Prin urmare, cand am auzit ca barbatii astia au obosit si vor sa mai facem si noi cate ceva in ritualurile de curtare, tare m-am mirat. I-am rugat sa nu ma menajeze si sa-mi spuna mai multe despre toate astea. Am reusit sa obtin de la ei informatii nesofisticate, cum stim ca este specia.

Se pare ca barbatii sau macar o buna parte dintre ei (si daca i-ati sti pe prietenii mei, ati zice ca e partea care conteaza) au asteptari diferite. Vor acum sa-si traga putin sufletul si sa stea ca niste fete mari pe marginea canapelei si doar sa dea din genele lor lungi. O sa ziceti ca asta e cam gay. Stiu si eu? Sincera, sa fiu, stiind cu cine am de-a face, nu cred.

Ei zic ca este extraordinar de relaxant sa mai lase alergatura amoroasa si pe seama femeilor. Se pare ca e stresant sa fugareasca doar ei doamnele. In plus, adauga unul dintre ei, femeile memorabile din viata mea sunt exact cele care au fost putin mai dezinvolte si mi-au aratat ca ma plac, fara doar si poate.

Deci, daca ar fi sa ma iau dupa spusele celor doi, ar trebui sa-mi cumpar o flinta. Sa imi umplu agenda de numerele de telefon ale tuturor barbatilor care-mi plac, actiune pentru care cred ca am nevoie de un hard extern, si sa trec la fapte. O sa incerc sa ma obisnuiesc cu ideea, sa vad daca merge.

Ma si vad punandu-mi remindere sa-i sun in momente cheie, ca sa le subrezesc rezistenta. Inteleg ca trebuie sa-i scot in oras, sa le pun mana pe picior, sa-i trag catre mine cu forta si sa-i sarut apasat si frantuzeste pe gura.

Va spun sincer, mi-e frica de mor. Dar daca asta se cere, cine sunt eu sa ma impotrivesc.