Cea de-a doua nevasta

Autor: Lorena

Haddad El Amin era un preabarbos domn valiu pe la curtea unui mic rege arab pe care nici macar cele o mie si una de nopti nu-l mai tin minte. Valiul avea doua neveste.

Cu prima se insurase obligat, deoarece tatal ei era singurul producator de caftane antiglont din regat, care refuzase sa onoreze o comanda de 40 de caftane pentru oameni valiului, daca acesta nu-i ia fata de nevasta. Valiul, om cu viziune asupra unui viitor de o mie de ani, acolo, anticipand momentul in care americanii vor dori petrol, nu a avut inima sa-si lase vitejii cu pieptul descoperit si s-a sacrificat. Nevasta capatata de la producatorul de caftane antiglont era linisita ca o porumbita, nu-i iesea din voie si umbla cu chipul acoperit chiar si prin casa. A ramas celebra pentru faptul ca isi aplica rujul si rimelul direct pe valul care-i acoperea fata.

Cu cea de-a doua, valiul se procopsise din propria-i greseala: se indragostise. Fata era sclava, si carata de stapanul ei prin iarmaroace, unde era expusa contra cost pentru ca oamenii sa vada ce nu mai vazusera: par blond. Nici valiul nu mai vazuse par blond, dar, departe de a considera acest lucru o ciudatenie scarboasa, s-a indragostit fulgerator, a cumparat-o pe multi bani, ca sa rascumpere mandria omului de a avea singura blonda din regat, si a dus-o intr-o casa separata, sa nu cumva sa afle nevasta dintai. Una e sa umbli cu cadane, alta e sa iti aduci a doua nevasta, cand prima nu te-a suparat cu nimic. Valiul stia ca are dreptul la patru neveste legiute, dar nu era omul care sa abuzeze. Stia ca va ajunge in rai si se va satura acolo de femei. Ba chiar contempla acest sfarsit cu o oarecare ingrijorare.

Cea de-a doua nevasta, sa o numim blonda, era de calitate mult inferioara. Desi avea un suflet bun ca painea calda, si doar cu paine calda se hranea, nevrand, m'adu'llah, sa se sacrifice pentru ea oi, berbeci si porumbei, cum era obiceiul locului, avea un caracter dificil si petrecea foarte multe ore pe zi la hammam, scaldandu-se in apa fierbinte si nevorbind cu nimeni. Cand valiul ii facea obisnuita vizita de seara, o gasea cu pielea incretita. Si cu creturi pe frunte.

Degeaba incerca valiul sa o obisnuiasca pe cea de-a doua nevasta, blonda, cu realitatea lumii in care traia. Nevasta cea blonda se refugiase intr-o lume de poveste in care valii aveau o singura nevasta, si soseau la timp in viata sclavelor blonde, astfel incat ele sa nu apuce sa se plimbe atatia ani legate la gat cu un lant, prin iarmaroace. Ceva nu se lega in capul celei de-a doua neveste, si asta facu mintile ei sa se dezlege de tot.

Asa ca valiul o incuie in casa pe care i-o cumparase si arunca cheia, intorcandu-se la nevasta lui cea bruneta si cuminte ca o porumbita, care, cu intelepciune, nu il intreba niciodata ce e cu firele lungi si blonde de pe caftanul lui.

Si asta a fost. Cine are nevoie de complicatii? "Asa iti trebuie", ii spuse ingerul Gabriel nevestei blonde, dupa ce aceasta pieri de foame si din lipsa de aer curat, incuiata in casa. "Oamenii... Cine v-o fi bagat in cap ca aveti cu totii dreptul la dragoste!"