Hot City - Cultura urbana feminina

Am mai auzit eu de barbati care isi suna fostele iubite din cand in cand. Se pare ca vor sa vada ce mai fac ele atunci, iubitele, in momentul sunarii. Dar si asa, in general, cum isi deapana mai departe firul vietii, in contextul tumultuos al zilelor noastre. Sincera sa fiu, eu nu inteleg obiceiul asta. Sustin zicala mortii cu mortii si vii cu vii.

Si m-a si ferit Dumnezeu de asemenea personaje, care umbla prin cufere de mult ferecate. M-a ferit pana de curand. Pentru ca exista un personaj tenebros care imi telefoneaza cu precizie de ceasornic elvetian o data la 3 saptamani, maximum 4. Precizia o fi ea elvetiana, dar discutiile se invart in jurul unor sporovaieli balcanice ce nu-si au rostul trecute aici in cerneala. Avem toti problemele noastre, ce sa ne mai incarcam si cu balasturile altora.

Rostul telefoanelor imi este refuzat. Intai m-am gandit ca ma iubeste si nu poate trai fara mine si ca o sa-mi propuna sa fiu a lui pe vecie. Apoi, vazand ca nu-mi propune asta, dar tot ma suna, m-am gandit ca ma iubeste si nu poate trai fara mine dar nu are curaj sa imi propuna ceva. Apoi, vazand ca nu se schimba nimic si el tot ma suna cu glas entuziast, pur si simplu n-am mai stiut ce sa mai cred.

Stiindu-l o persoana sociabila, sunt convinsa ca nu sunt singura sunata. Si sa tii minte cu precizie atatea date la care trebuie sa suni femei, nu e chiar un mizilic. Mai ales cand esti un om ocupat, cu o viata sociala intensa si o profesie care iti cere atentie in fiecare minut al existentei tale. Saracul. Trebuie sa fie tare nasol chiar sa nu ai timp pentru tine. Dar un mobil al crimei trebuie sa fie, altfel ar fi mai bland cu timpul si implicarea lui in proiectul asta.

Dar nu despre rostul acestui obicei voiam sa zic. Probabil ca o sa-l aflu pana la urma la judecata de apoi. Ci despre modalitatea de organizare a unui astfel de demers. Ma gandesc ca omul asta, si altii ca el, ca nu e original in abordare, si-a anuntat preitenii ca are treaba intr-o duminica ploioasa, pe la 4-5 asa. A pus pe usa do not disturb si, cu mobilul intr-o mana si calendarul in alta, si-a facut viata mai placuta si mai usoara.

Intai a folosit un calendar mare de hartie, de felul celor utilizate in corporatii. Ca sa poata avea o abordare globala a unui an cu doar 12 luni, in care trebuie inghesuite atatea doamne si domnite. Cred ca de-asta imi si vine randul la 3-4 saptamani si nu odata la 10 zile. Cand om mai imbratrani, si el o inceapa sa mai uite parte dintre noi, iar alta parte o sa trecem in valea cu verdeata, probabil ca o sa ma apeleze mai des. Pentru ca eu sigur o sa traiesc mult si pe mine nu o sa ma uite usor. Asta este clar.

Asa. Apoi a impanat hartia cu tot ce trebuie, chestie care i-a luat cateva ore bune. Si cand s-a ridicat transpirat in picioare si a vazut ce harababura iese cu atatea telefoane, s-a pleznit cu palma peste frunte. A vazut la ce retea sunt abonate cele mai multe dintre noi, au reiesit niste procente. A sunat la compania de telefonie mobila la care este abonat, a renegociat abonamentul cu promisiunea ca sa sta sigur abonat acolo 2 ani si apoi s-a pus pe munca manuala.

Si a inceput sa puna reminder in telefon pentru tot anul. Mie mi-au cazut cu o pondere mai mare miercurile pe la ora 5 sau duminicile tarzii sau vinerile pe la pranz. Mi se pare chiar ok. Ma gandesc la amaratele alea care primesc telefoane sambata pe la 8 seara. Sau luni dimineata. Alea chiar nu mai stiu ce sa creada. Hihi.

Dupa ce ne-a impartit, si-a dat seama ca mai exista si zile de nastere si onomastici. Care din pacate nu mai pot fi grupate random, asa usor. Ci trebuie multe atentie si dedicare, ca femeile sunt sensibile si daca gresesti un pic, se duce totul, ca un fir de la ciorap. Noroc ca telefoanele din ziua de azi sunt din ce in ce mai performante si au inceput sa vina cu propuneri tehnice noi, care sa usureze munca asta absurda a unui barbat. Care vrea sa fie galant si pentru asta are de platit un pret asa de mare. Totusi, o duminica merita investita. Si apoi esti linistit tot anul.