Hot City - Cultura urbana feminina

Am observat ceva care ma ingrijoreaza. Sunt putine cupluri care reusesc sa stea impreuna mai mult de 2 ani. Iar partenerii care apuca sa treaca peste pragul asta, sunt atat de multumiti de asa performanta, incat isi promit unul altuia credinta vesnica. Pana aici, suntem in grafic.

Dupa ce si acest pas a fost trecut cu bine, cuplul tare ca fierbetonul crede ca e momentul sa intreprinda niste activitati care sa pecetluiasca acesta alegere. Dau la spate momentele placute petrecute in apartamente de bloc si declara public ca ei o sa-si construiasca o casa pe pamant. Aventura pe care isi promit, aparent inocenti, sa o plateasca in uncii smulse din fericirea personala. Isi anunta toti cunoscutii ca in curand o sa poata in sfarsit sa faca gratar in curte si se pun pe treaba.

In acest moment se incordeaza, storc rudele si le obliga sa le ofere tot cash-ul pe care l-au agonisit vreodata si fac si ei un credit ipotecar. Apoi se izoleaza de prieteni, nu mai pleaca in nicio vacanta, fac ore suplimentare la job ca nu cumva sa ramana fara si sa nu mai poata plati presantele rate. Si incep, cu o ravna demna de un harciog dement, sa stranga fiecare banut si sa stranga si din fund in continuu pentru cladirea acestei citadele de dezvoltare personala.

Reusesc sa obtina cheile unei case cu 2 etaje si gradina cu 8 mp de gazon, asezata convenabil la periferia orasului sau chiar inafara lui, in vreun satuc satelit al metropolei. O zona mizera, cu drumuri desfundate, maldare de gunoi si praf de la constructiile din jur. Un camp unde bantuie hoarde de caini vagabonzi ca niste fantome, dar care are mare potential, asa li s-a spus. Ce daca n-ai de unde sa cumperi nici macar tigari si o paine? In curand, cartierul asta rezidential o sa se intoarca dupa soare.

Incep sa-si traga toti prietenii de haine, sa vina sa-i viziteze in noua resedinta. Dar aici intervine prima surpriza. Prietenii au fost lasati de izbeliste o vreme si nu mai sunt chiar asa de usor de castigat inapoi. In plus, cand in sfarsit reusesc sa-i aduca cu arcanul la inaugurarea noului hogeac supradimensionat, ei nici macar nu sunt asa de impresionati, si nu o sa mai revina usor.

Prietenii se plang si se roaga sa fie intelesi: casa e prea departe, centura e algomerata, nu te duce acolo nici un taxi si prin urmare nu poti sa bei si tu nici macar un pahar, cu ochii in gratar. Pai asta e distractie? In plus, umbla niste barfe prin spatele cuplului gazda, ca, desi e in plin camp, casa e lipita pe toate laturile de alti vecini. Ce smecherie au facut ei, ca acum pot sa-si auda vecinii cand clipesc mai cu foc sau isi scutura o scama de pe rever. Cat despre sex nici nu poate fi vorba: daca gafai, se aude pana in celalalt sat.

Cuplul se izoleaza iarasi, de data asta definitiv. Doar rudele care au participat la investitie si vor sa si-o amortizeze mai vin in vizite obscen de lungi, dar asta stim toti ca nu e motiv de veselie. Se intampla exact duminica, cand ar putea si ei sa se relaxeze putin. Cheltuielile casei incep sa devina ametitoare, spatiul mult mai greu de curatat. Acum fiecare dintre membrii cuplului are camera lui, ba chiar doua camera la dispozitie, unde se poate retrage singur, cand are chef sa se relaxeze si nu vrea sa vada mutra celuilalt.

Partenerii incep sa-si reproseze lucruri, se cearta rau. Sunt sugrumati de credite si de povara unei case uriase, pe care o folosesc in proportie de 46%. Ajung morti de oboseala acasa, se cearta putin si se culca fara sa mai inghita, ca pe vremuri, aspirina saracului, care avea efect in asemenea cazuri.

Trece maximum un an, dar in cele mai multe cazuri cuplurile rezista mai putin de atat, si auzi ca se despart. Desi le mergea atat de bine pana sa se apuce de acest proiect maret, o casa mai mare, acum armonia lasa loc veninului. Si nu mai e nimic de facut. Oricat au incercat, singurul lucru pe care si-l doresc e sa nu se mai vada si sa-si scoata capul din jugul casei asteia prea mari si prea scumpe si prea indepartate de oras. Asa ca fug care incotro, inapoi, intr-un bloc, si incearca sa vanda casa, ca macar sa poata acoperi pierderile financiare. Cat despre cele emotionale, aici nu mai e nimic de facut. Casa cea mare i-a invins.