Hot City - Cultura urbana feminina

M-am gandit ca se poate verifica intr-un mod foarte simplu daca ai o relatie buna sau nu. Cred ca am gasit mecanismul care sa ne ajute sa facem lumina.

Spun asta pentru ca atunci cand esti bagat pana la gat intr-o legatura de dragoste despre care nu mai intelegi exact in ce s-a transformat, nu mai esti sigur de nimic. Pe undeva esti tentat sa ti se para ca ce traiesti e tot iubire dar atunci nu mai intelegi de ce esti nemultumit tot timpul.

Dragostea ar trebui sa te invaluie in al ei zabranic minunat si sa te faca mai bun, nu mai recalcitrant si iritat. Ea ar trebui sa-ti indese pe buze un zambet suficient de des incat sa nu lasi impresia unei angoase. Si ar trebui sa-ti dea o relaxare care sa-ti permita sa te concentrezi cu brio asupra altor aspecte importante din viata.

Si dupa adanci cugetari la ceas de seara, de natura sentimental-pragmatica, am ajuns la urmatoarea concluzie mica dar limpede ca cristalul: o relatie e buna cand e macar putin mai multumitoare decat statutul de om singur. Deci o relatie in doi trebuie sa se dovedeasca nu mai rea si nu egala cu modul in care te-ai gestiona singur. Ci trebuie sa-ti ofere o viata mai bogata decat poti tu insuti sa iti dai cadou, cu minimumul pe care il ai in dotare.

Contraziceti-ma, daca aveti pofta si argumente valide. Daca sexul pe care il fac este mai prost decat sexul pe care il faceam, chiar si pe apucate, in timp ce nu aveam o relatie stabila, poate ca ar trebui sa-mi reconsider prioritatile. Avem dreptul si de fapt obligatia sa facem sex de calitate, pentru ca asta afecteaza in bine/rau o gramada de sectoare din viata noastra. Bad sex, poor life.

Daca weekendurile pe care le petrec acum sunt mai palide/obositoare/plicticoase/nesatisfacatoare/triste/petrecute cu cine nu trebuie decat daca daca as avea eu libertatea sa ma organizez singura si sa fac ceva, inseamna ca am o problema. Weekendurile sunt exact perioada de libertate care mi-a fost data prin contract cu societatea si trebuie sa le fructific la maximum.

Daca situatia materiala se deterioreaza prin relatia pe care o am , nu prea e ok. Cum vine asta? Singura ma descurcam bine cu banii si imi permiteam niste chestii si impreuna facem ce facem si ne da cu minus. Cand lucrurile stau asa in mod constant, undeva este o problema. Mare cat casa, as zice eu. Care trebuie ori rezolvata ori gestionata in mod individual.

Per total, daca toate cele de mai sus si altele, la care poate nu ma gandesc acum dar exista, se combina si dau rezultate neplacute pentru viata mea, trebuie sa fac ceva. Sa pun pe galantarul de la aprozar relatia mea si sa tarai singuratatea, sa o oblig sa urce in celalalt taler. Si dupa ce vad cum stau, sa actionez.

De fapt imi doresc o persoana care sa stie sa se distreze ca mine in timpul liber. Sau macar persoana care sa se distreze si separat, fara mine dar fara sa ma oblige sa renunt la ale mele placeri castigate cu greu. Si sa fac cine stie ce compromisuri pe timpul meu si banii mei, care sa ma blazeze in timp si sa ma transforme intr-o femeie resemnata. Vreau un partener care sa ma iubeasca fara sa ma ingradeasca, fara sa ma constranga, fara sa ma considere un bun personal. Pentru ca eu imi apartin mie, in primul rand.