Hot City - Cultura urbana feminina

Eu cred ca Dumnezeu a creat barbatul foarte bine. Frumos exemplar si multumesc frumos am zis eu retroactiv, dand cu ochii de asa prajiturica.

Din ce m-am prins eu, Dumnezeu a facut intai un prototip si mi l-a fluturat mie si altora pe sub nas. Uite, cam asa ar trebui sa arate toti barbatii cu care sa ai tu de-a face, mi-a dat El de inteles, in mod sumar. Eu m-am gandit: strasnica alegere. Imi place de mor. Intre timp, El a continuat: e de asteptat sa aiba proportiile astea intre umeri, fund, picioare si sa fie cam atata de inalt. Ok, foarte tare, ai avut o idée excelenta, am raspuns recunoscatoare.

Ar fi bine, a mai zis El (si imi dau seama ca aici lucrurile devin subiective, dar cred sincer ca asa s-a cam petrecut treaba) ca barbatul asta sa fie cat mai inchis la culoarea pielii si zulufi. E bine ca el sa aiba par prin locurile unde e normal ca un barbat sa aiba par: pe fata si pe niste portiuni de corp. Trebuie sa emane masculinitate si sa te simti langa el ca si cum totul o sa fie mereu ok, indiferent ca va ataca o haita de lupi sau o bacterie ameninta sa distruga iminent intreaga omenire.

O da, ca bine le mai zici, am rasuflat eu usurata. Eu am bagat informatia in baza de date si m-am pus pe asteptat. Si-am asteptat, si-am asteptat, si-am asteptat. Intre timp, de plictiseala, restul l-am plamadit eu in continuare, prinzandu-ma cam care e directia de doctrina a Creatorului, dupa ce am studiat cu grija primele Lui miscari.

Si mi-am dat seama de cele ce spun (selectie la sange, mai sunt si altele de enumerat) in continuare. Ca barbatul meu ar trebui sa fie mereu misto imbracat, sa aiba o igiena exemplara dar fara sa dea in gay, sa nu faca burta nici dupa 30 de ani, sa rada in procente mari si sa stie sa ma faca si pe mine sa rad.

As vrea ca barbatul cu toate cele de mai sus sa asculte muzica buna (muzica mea buna, subiectiv de buna) sa nu-i iasa basici pe piele daca are de luat viitorii mei copii de la gradinita. Si da, mi-as dori sa vrea sa plece cu mine mereu undeva, sa stie sa aleaga un avocado si sa aiba suficienti bani de flori odata la 3 luni.

Tot uitandu-ma, am vazut tot felul de variante, cu zecile si sutele, variante cata frunza, cata iarba. Doar putine semanau cu ce stiam eu ca trebuie sa fie lucrarea prezentata cu pompa drept “model de barbat”. Si m-am obisnuit cu ideea ca am cazut intr-o mica capcana si ca trebuie sa ma multumesc cu o combinatie de elemente, printre care sa se afle, ce-i drept, si cateva din cele de mai sus.

Am inteles repede ca mai ales la partea fizica, Creatorul s-a cam inselat. Sau barbatii or fi aratat asa acum multa vreme si nu mai e cazul sa astept pana imi creste barba exemplare fara de cusur. In plus, si eu am celulita si poate ca si barbatilor li s-a zis, cine stie in ce circumstante similare, ca pielea femeii trebuie sa fie fara de cusur si sanul tare ca piatra pana la capat. Hm.

Dar uite ca am intalnit pe cineva care chiar corespunde indicatiilor primite de la sursa. Are si de-aia si de-ailalta, are chiar si chestiile cele mai rare. Le are chiar si pe alea mai dese (par) si destul de greu de gasit in ziua de azi. Si totusi, acest barbat a fost trimis in lume cu o galeata intreaga de calitati si o voce foarte subtire. Lucru care, in mod ciudat, ma face sa nu-mi mai pese de toate celelalte bunatati, ca si cum nici n-ar exista.

Of, ce nemernica ma simt. Dar e clar: un barbat, fie el cat de bun, cu umerii corecti si par pe corp, cand vine la pachet cu o vocisoara de baiat de cor de biserica, ma face sa ma intorc cu spatele si sa o rup la fuga. Nedreapta intamplare. Sa pui aproape tot pe un singur om si apoi sa-l impingi de la spate, indemnandu-l sa se descurce cu firicelul ala de sunet.

Mi-e greu sa-mi cada cu tronc barbati ademenitori dar cu voce subtire. Pe voi va dezarmeaza asta? Sau daca nu, ce altceva la fel de rau? Of, ce nemernica sunt.