Hot City - Cultura urbana feminina

Nu vreau sa generalizez, dar daca fac o comparatie intre barbatii si femeile pe care le cunosc, barbatii apar in mod distinct asemeni unor momai pentru care pana si sa respire este mult prea complicat si dificil, asa ca au nevoie de asistenta. Cam ca in Pe aripile vantului ei sunt cu gura mare si ele fac plangandu-se mai mult sau mai putin toata munca necesara.

Si nu ma refer aici la nenumaratele discutii despre cine si de ce nu spala nicio farfurie, desi si asta este simtomatic pentru lejeritatea cu care se asteapta ca altii sa se agite in folosul lor, ci la orice efort pe care trebuie sa il depuna. Odata ce scoatem din schema jobul pe care il au, ii vezi facand exact asta: nimic. Care nimic se poate traduce in nenumarate ore petrecute la emisiuni cretine de care ulterior se plang sau in butonatul la infinit al unui laptop, ceea ce le permite sa nu se scoale de pe scaun cu orele, sau in socializarea cu alti barbati la coltul blocului avand discutii in bucla dupa modelul whaaaat’s uuuuup?

In general ei sunt adeptii teoriei – ma multumesc cu ce am, ce sens are sa ma mai zbat. Desigur, nu au nimic impotriva sa te zbati tu in locul lor. Atitudinea asta este aplicabila peste tot. Ma multumesc cu o vacanta la Vama, ce sens are sa fac o calatorie atat de lunga, sa caut cazare, sa cheltui atati bani? Ma multumesc si sa traiesc toata viata in doua camere intr-un cartier, ce sens are sa caut ceva mai mare sau in centru? Ma multumesc sa vad filme de duzina luate de pe net, ce sens are sa bat drumul pana in cine stie ce locatie la un festival? Ma multumesc sa arat cum oi arata, doar nu am sa ma apuc sa fac zilnic sport si sa merg la cumparaturi, nu sunt femeie. Orice ai sugera ca si activitate ei iti replica: Te legi la cap fara sa te doara.

Singul loc in care ii vezi ceva mai vivace este la job. Si asta pentru ca societatea de acum te cam judeca dupa acest criteriu. Si toata lumea se asteapta ca barbatii sa fie interesati sa se afirme si sa fie bine platiti. Desigur, nimic nu ii opreste sa afirme ca sunt multumiti si cu ce se intampla in acest domeniu, motiv suficient de bun ca sa dormiteze si pe acolo. Doar este o mare bataie de cap sa iti schimbi locul de munca sau, doamne sfinte, domeniul de activitate. Ca sa nu mai zic ca orice discutie despre un extra job este similara cu o injuratura neaosa. Oricum, indiferent de ce munca fac se intorc de la locul cu pricina atat de extenuati incat sa nu indraznesti sa ii deranjezi cu orice altceva.

Ma intreb cum au ajuns in acest fel. Sa fie de vina educatia primita? Sa isi dea oare unii altora mai departe sceptul de cel mai mare puturos? Pentru ca eu sincer nu cred ca prin alte parti barbatii sunt in acest fel. S-ar fi dus de rapa rasa noastra. Si nu ar fi avut cum sa se nasca atatea povesti despre barbati care cuceresc locuri necunoscute sau care inalta catedrale atat de inalte incat nu le vezi bolta.

Ba, chiar si mai bine, spuneti-mi ca ce am scris mai sus nu este adevarat nici la noi, ci doar eu sufar de un fel de manie a persecutiei, pe care cu mare placere ma voi duce apoi sa mi-o tratez.