Hot City - Cultura urbana feminina

Am vazut acum, pe propria piele, ca statul in spital, chiar si pentru o interventia minora, te face tare nefericit. Asa de nefericit incat daca esti fruct te scofalcesti pe ram, daca esti gaina faci gripa si daca esti barbat cu par stufos, chelesti.

Eu sunt o mare mancacioasa in viata, poate una dintre cele mai bune din cartierul meu. Dar cat am stat in spital am slabit vreo 3 kile, intr-un ritm de invidiat. Cea mai tare cura de slabire pe care am tinut-o in ultima vreme, si asta nu pentru ca ai avea la indemana mancare putina. Dar in spital medicii, ajutati cu mare drag de asistente si infirmiere, au pus la cale un sistem pentru micirea emotionala si psihica a pacientului, din care cu greu scapi cu toti boii acasa.

Ei te inteapa cu ura si iti trag o parte din sangele cu care ai vrea sa ramai. Nu te lasa sa mananci dimineata si nici sa fumezi si nici sa bei cafea. Te pun sa umbli in pijama si papuci de mos, si de nevoie ajungi sa tragi pe tine un halat penibil. Cand esti in spital ajungi dintr-un concurs de imprejurari sa arati jalnic, ca un pui de bogdaproste, cum n-ai vrea in viata ta sa te vada cineva.

Te scoala la 6 cu forta, orice-ar fi, chiar daca nu au treaba cu tine. Iti fac proceduri dureroase fara pregatire psihologica si nu dau doi bani pe starea ta de jena. Pentru ei esti doar o bucata de carne. Cand trebuie sa te operezi, e si mai si. Te scoala la 5, te rad inghinal chiar daca te operezi de galci, in fata celorlalti pacienti cu care esti in salon si care in modul asta simplu ajung sa-ti cunoasca intim pupaza libera de pene. Te avertizeaza ca te cheama din moment in moment si de fapt trec ore in sir fara sa se intample nimic. Oribil e in spital.

Pai si o sa ma intrebati ce are titlul cu ce zic eu aici. Pai are, pentru ca dupa ce in sfarsit te opereaza, te confrunti cu doua chestii: sonda urinara si efectele naucitoare ale anesteziei generale. Aceste doua probleme care suna inofensiv si prin care trece multa lume iti infrang si ultima urma de orgoliu si decenta. Realizezi ca esti doar o bucata de carne, pusa la sfarait pe gratarul sistemului sanitar.

Ah, iar o sa ma intrebati pai si ce are titlul cu zic eu aici. Pai are, o sa insist, ca surda pe mormant, vitelul la poarta noua si pisica-n calendar. Are pentru ca atunci cand ai langa tine un partener care e prea tafnos/orgolios/bataios/rau/indiferent/prea putin iubitor/crud/plictisit, asta trebuie sa faci. Sa-l internezi cumva in spital si sa ai grija sa se inceapa cu un crescendo de proceduri.

Sa te asiguri ca trece prin luat sange, clisma, medicamente laxative, nemancat, nefumat, mancare nasoala, dezbracat in public, ras la cuc, EKG, ecografie abdominala, iar clisma. Si musai toate trebuie sa se inchida cu sonda si anestezie generala si pansamente. Si sederea in spital trebuie sa fie minim 4 zile, am vazut ca e un prag esential.

Si apoi sa imi ziceti voi cutu daca nu primiti acasa un catel cuminte. Unul care o sa va iubeasca, cel putin o vreme, neconditionat si recunoscator ca il lasati sa inceapa diminetile la 8 si fara tuseu rectal in public. Asta era legatura. Partenerii, pentru a-i aprecia cum se cuvine pe ceilalti parteneri, ar trebui sa fie supusi unor internari la care sa nu poata protesta. Sigur, asta sunt bune si pentru barbati si pentru femei, dar pentru ca eu sunt asa de femeie, ma gandesc cu pofta cum sa le-o aplic barbatilor care imi plac. Ca sa ma lepad de catalogari antibarbat, si eu am suferit tratamentul si a mers: m-am intors acasa un supercatel de treaba si cuminte.