Barbatii mai plang si femeile mai sforaie

Autor: sana

M-am lamurit ca nu imi place barbatul care plange. Dar totusi, pentru ca sunt buna si toleranta, ii mai accept din cand in cand asa manifestare. Si fac asta fara sa il cert. N-am incotro. E si el om, mereu incerc sa tin minte asta.

Sa fim clari: plansul este o indeletnicire specifica mai mult femeilor, firi sensibile. Si cu cat sunt mai plangacioase ele, cu atat sunt mai feminine. Cand un barbat cu 43 la picior, muschi pe brat si par pe piept apeleaza la lacrimi, incerc o multitudine de stari dar niciuna de bun augur. Ba imi vine sa rad, ba imi vine sa fug, ba mi-e mila. Si de barbat nu-mi place sa-mi fie mila.

In general, ma intreb eu cu ce-am gresit de trebuie sa alin cu mangaieri un barbat podidit de sughituri si smiorcaieli. Dar asta nu inseamna ca, daca el incepe sa planga, eu il parasesc.

Inteleg ca sforaitul este apanajul sexului tare. Si cu cat se vrea mai tare sexul, cu atat sforaie barbatul mai dihai. Sigur ca ii inteleg si pe barbatii care trec printr-o stare de gol interior atunci cand nimeresc sa-si petreaca noaptea si de multe ori chiar viata langa o femeie care sforaie. Sa ne aducem aminte: nici noua nu ne plac barbatii inlacrimati, nici lor nu le plac femeile care horcaie, haraie si paraie, chiar si usurel.

Dar asa cum eu nu dezertez cand el plange, cer in schimb tratament egal din partea aproapelui nostru.

Ne-am muncit zeci de ani pentru egalitate in drepturi si in multe parti de lume, aproape ca ne-a iesit, din multe puncte de vedere. Mai sunt mici detalii, cum ar fi salarii egale cu barbatii. Dar acum am o rugaminte mare de tot: te rog frumos sa ma lasi si sa sforai umar la umar cu tine, barbate, atunci cand trebuie neaparat. Nici mie nu imi face placere si ma apuca o rusine teribila cand eu pregatesc diafana si plina de dantele micul dejun dimineata si tu imi spui ca am facut-o.

Tu sforai de te cutremuri cu patul si cu locuinta toata si cu lumea intreaga, si eu nu fac niciun repros. Am dopuri speciale de pus in urechi si, daca vad ca dupa multe ghionturi si degete infipte in coasta ta (din care sa stii ca sunt recunoscatoare ca am fost zamislita) nu te opresti, mi le aplic pe tacute. Si nu mai fac atata tam-tam. Cand imi spui dojenitor ca am sforait, ma lovesti in locul moale al feminitatii mele.

Hai sa facem un pact. Tu poti sa plangi din cand in cand si eu am dreptul la cateva sforaituri pe luna. Ok?

Taguri: relatii, barbati, femei, sforaituri, planset, dormitor, feminitate, masculinitate

Pe aceeasi tema: Cum se numara barbatii?; Women on Web 2012; Sunt prea grasa sa fac sex?; Balaurul din fusta mea

Comentarii (2)

&nbps;

1. rochester21 Miercuri, 20/10/2010 - 17:39

plansul este o indeletnicire specifica femeilor, firi sensibile

bun. deci daca iubitul tau afla ca i-a murit mama, si incepe sa planga, tu o sa vezi asta ca pe ceva penibil. pentru ca "plansul este o indeletnicire specifica femeilor, firi sensibile", si nu barbatilor, care nu sunt sensibili. dupa tine, barbatul e un fel de bruta lipsita de sentimente. parerea mea persoanala(in calitate de mascul feroce de 180m si masura 44 la picior), e ca esti cam inapoiata, in materie de preconceptii legate de diferentele dintre cele 2 sexe. suntem in secolul 21. barbatul are voie sa planga, daca are un motiv pentru asta. daca tie iti plac tipii mai brutali si foarte parosi, asta e problema ta, dar nu-ti transforma preferintele intr-o norma sociala, pentru ca nu toti suntem asa.

raspunde

sana Joi, 21/10/2010 - 12:28

bleah

Sigur ca are voie sa planga, doar ca nu-mi place mie cand face asta. Te-ai gandit ca poate tu esti inapoiat/a, pentru ca dai asa cu barba? Am am expus un punct de vedere subiectiv, la fel si tu. Calmeaza-te.

raspunde

2. sabina Vineri, 22/10/2010 - 05:45

uite

mie nu mi se pare deplasat ca un barbat sa planga in anumite situatii, dar daca ar fi stresat la job si ar veni acasa plangand de frustrare (asa cum mai fac uneori femeile) cred ca ar fi cam ciudat. nu neg dreptul barbatilor de a-si manifesta emotiile dar pana la urma tocmai capacitatea de a trece peste lucrurile minore (stresul de la job) e ce ne atrage la ei. daca ar face si ei o tragedie din fiecare nimic ce ne-am face?