Atrag acelasi gen de barbati

Autor: sana

Incerc in fiecare zi sa tin pasul cu stacheta pe care mi-am ridicat-o mie insami. Verific cum stau cu eticheta, imaginea, frumusetea, toleranta, flexibilitatea, veselia si alte lucruri bune care ar putea sa-l tenteze pe aproapele meu. Ma refer la cel pe care vreau sa-l cuceresc.

Dar uneori am impresia ca degeaba ma strofoc eu sa devin o persoana mai buna, mult mai buna, din ce in ce mai buna, cea mai buna de sub soare. Am motive sa cred ca pana la urma e suficient sa stau cu mainile incrucisate si sa ma uit la nori. Sau sa intorc regulat o suvita de par intre degetele mainii drepte. Rezultatul s-ar putea sa ma uimeasca.

Poate ok sa ma relaxez si sa ajung la intelepciunea ca misiunea mea in ce priveste dezvoltarea personala s-a incheiat. Poate ca sunt bine asa cum am ma gasesc, fara sa mai fie nevoie sa adaug/imbunatatesc/schimb anumite farafastacuri.

Spun asta pentru ca mi-am dat seama ca, orice-as face, atrag cam acelasi gen de barbati.

Cum merg eu asa prin lume, mi se lipesc de pielea de pe antebrat, care functioneaza ca un magnet emotional, soiuri de barbati familiare mie. Nu se intereseaza de mine barbati mai buni sau mai rai. Nu mi se intersecteaza drumurile cu barbati mai cosmopoliti sau mai needucati, ci cu aceiasi barbati. Nici macar nu mi se pare un lucru rau, departe de mine sa ma plang. Doar cand vin cu aceleasi defecte ma exaspereaza dar trebuie sa recunosc ca la pachet sunt si cam aceleasi calitati.

Doar zic si eu ce-am constatat. Dar daca asa stau lucrurile, si barbatii astia care ma plac pe mine oricum imi sunt destinati, atunci pot sa sed mumos, pentru ca inseamna ca ei oricum imi vor da tarcoale. Cu ideea asta noua la purtator, cred ca pot chiar sa ma imbrac in roz in fiecare zi, desi e not cool, sau sa port o palarie de pene cu strasuri in fiecare joi.

Tot nu-mi placea mie sa ma dau cu ruj dar procedam la a face asta pentru ca mi se spunea din public ca e important. Barbatii care ma plac pe mine nici macar nu suporta femeile rujate. Poate ca pot sa si mananc ceva mai mult decat de obicei, fara sa ma mai uit asa de des la talie, cu ochii iesiti din cap. Barbatii care sunt interesati de mine nu vor doua oase-nfipte-n fund, aparat de mers pe drum.

Intelegeti ce vreau sa zic, nu mai insist. Barbatii pe care ii atrag eu sunt oameni seriosi dar au simtul umorului foarte bine dezvoltat si ma fac sa rad tot timpul. Ei detesta pitipoancele si chiar si partile bune care mai vin cateodata la pachet cu acestea. Deci ei nu cauta botox, gloss, par intins cu placa, carne perfect neimpanata, masca de fard, plete lungi si balaie si haine de firma.

Barbatii care cred ca eu sunt interesanta sunt mai indesati ca si constitutie sau, oricum, macar nu slabi. Ei nu se pot trezi dimineata, chiar daca le fluturi prin fata pernei un tren cu jucarii. Fata de mine ei sustin ca nu se uita la televizor dar se va dovedi in timp ca asta a fost doar o nada ce mi-au aruncat-o pentru a-mi adormi vigilenta.

Majoritatea barbatilor care imi fac ochi dulci skiaza si practica meserii palpabile, care exista de multa vreme in nomenclator. Ei au corpuri si personalitati mai din topor si nu demonstreaza un gust la imbracaminte iesit din comun.

Asta se pare ca e crucea mea. Voua vi se intampla la fel?