Am noroc in dragoste

Autor: sana

Uite ca inca nu mi-am gasit un suflet pereche nou, care sa stea alaturi de mine la bine si la rau, pentru o perioada (ne)determinata.

Dupa cum va povesteam aici, lucrul asta o sa se intample curand. Dar mi-am dat seama intre timp ca beneficiez de un tulburator noroc in dragoste in general, nu referitor la o persoana anume. Prin venele mele curg fiori de dragoste pura si optimista, amestecati cu o solutie concentrata de miere de albine.

Am noroc cu faptul ca, desi am trecut printr-o gramada de furtuni sentimentale, totusi mi-am pastrat placerea de a cunoaste barbati si de a incepe ceva nou. Sunt entuziasta si ideea unei noi relatii imi da palpitatii in sensul bun. Cred in dragoste si mai ales cred in dragoste impartasita. O astept. Ii fac incantatii. O chem.

Nu mi-e frica nici cat negru sub unghie de un nou el, cum aud ca mai patesc alte femei (ne)prietene. Doar la ideea ca trebuie sa treaca prin toate stadiile si ritualurile de curtare, li se ridica lor parul in cap. Si mie mi se ridica parul, dar cel de pe mana, si asta din cauza senzatiei de profunda placere in vederea unei noi aventuri.

Si nu e doar asta. Mi-am pastrat cumva nealterata si bucuria si increderea atunci cand intalnesc pe cineva nou. Cand imi place un barbat anume, nu sunt suspicioasa, nu le povestesc prietenelor ca da, pare ok, dar lasa ca sigur ascunde el niste secrete tenebroase. Cum ar fi ca nu poate dormi daca nu il inveleste maica-sa seara si ca e, sa zicem, comunist.

Nu domnule. Cand intalnesc un barbat care imi place, ii acord un mare cec emotional in alb, fara nici o notita. Sa scrie el ce vrea acolo, liber. Nu incep sa-l banui din prima ca o sa calce pe urmele nu stiu cui sau ca o sa ajungem sa avem o relatie in nu stiu ce fel. Acord credit. Sper. Vreau.

De fiecare data cand se sfarseste o relatie imi spun ca gata, asta a fost. Nu mai e nimic de facut, eu nu o sa-mi gasesc niciodata pereche, totul e pierdut. Mereu cred ca de data asta chiar ca o sa devin o fiinta cinica. Completez cu ideea ca, de acum inainte, trebuie sa poposeasca in fata usii mele pe bune un barbat perfect si cocotat pe cal alb ca sa ma mai impresioneze.

Si totusi, nu trece chiar prea mult si apoi sunt in stare sa simt din nou lucruri minunate. Sunt capabila de inca o dragoste noua, la fel de vie si proaspata si plina de fluturi si praf de minune. Sunt capabila sa am sentimente exact ca si cele de cand eram mica si-l placeam pe Florin Piersic, pe care am vrut sa-l iau si de barbat la 3 ani (ai mei).

Asta consider eu ca este un adevarat noroc in dragoste si sunt tare recunoscatoare zeilor pentru asa un dat. Ce-o mai fi, s-o povesti.