Hot City - Cultura urbana feminina

Imi plac workoholicii. Chiar daca numele are nuante negative si ironice, ducand cu gandul la dependenta de care nu poti scapa fara ajutor profesionist. Imi plac workoholicii pentru ca sunt mult mai interesanti decat puturosii si indiferentii.

Workoholicii mi se par oameni pasionati de ceea ce iese din mainile lor. E clar ca ei depun un efort mai mare decat cel care este cerut in mod obisnuit. Ei muncesc mai mult fara sa le ceara nimeni asta. Deci iubesc ceea ce fac si cred ca nimic bun nu va iesi fara o implicare personala.

Imi plac pentru ca ei au mai multe sanse de a face lucruri neasteptate, de a trece dincolo de granita conventionalului. Imi plac pentru ca au rabdare, pentru ca fiecare gest are pentru ei un inteles mai adanc, pentru ca incearca sa vada ‘the big picture’.

Eu nu le-as face o sedinta in care sa le explic cum isi risipesc pretiosul lor timp liber si viata personala. Pentru ca pana la urma este o alegere pe care au facut-o singuri, aceea de a considera ceea ce fac important. Mai important si mai capabil sa le aduca bucurie si satisfactii decat iesitul cu prietenii la o bere. O fi munca o povara pentru unii, dar cu siguranta ea nu este pentru workoholici.

Eu nu i-as pune sa stea la serviciu un numar fix de ore, intre 9 si 6. Sau, altfel spus, nu i-as ingradi, nu le-as pune in fata obstacole conventionale. Mie mi se pare ca workoholicii sunt oameni care se respecta, care sunt fericiti ca au scapat de 8 ore de munca vazute ca si corvoada pentru a avea un permanent timp de imbunatatire a propriilor capacitati. S-a auzit vreodata spunandu-se unui pictor ca ar trebui sa faca un tablou in 4 ore si fix intre anumite ore?

Eu nu le-as reprosa ca atat de mult timp petrecut la serviciu arata ca sunt ineficienti si incapabili. I-as lasa sa experimenteze, pentru ca daca gresesc stiu ca vor depune efort sa indrepte inainte sa le atragi atentia, ca ei vor fi mai nemultumiti de ei insisi decat esti tu. Eu le-as lasa timp sa creasca si sa ajunga la performanta pe care o viseaza.

Nu le-as spune sa incerce un balans pentru ca in ritmul acesta nu vor rezista prea mult. Pana la urma se pot intoarce oricand la ritmul considerat normal, dar cu un bagaj de cunostinte care le va aduce oricum un avantaj fata de ceilalti. Desigur, oboseala isi poate spune la un moment dat cuvantul. Uneori este bine pur si simplu sa te departezi de o situatie ca sa fii capabil ca sa o vezi mai limpede. Dar de obicei acest echilibru se castiga in mod natural si nu ti-l poate nimeni impune, chiar daca are mai multa dreptate decat tine.

Workoholic? Acest lucru este negativ doar in ochii celor care isi doresc sa faca parte mai mult din viata ta si tu, la randul tau, din viata lor. Nu poti avea toate lucrurile in acelasi timp. E posibil ca toate relatiile tale sa aiba de suferit si sa pierzi in planul vietii personale.

Pana la urma este vorba de o alegere pe care o faci singur. Si parca tot este mai bine sa traiesti cu un workoholic decat cu cineva care nu este pasionat de nimic altceva decat sa frece menta, facand ceea ce societatea considera a fi un mod placut de petrecere a timpului liber. Deci, unde e partea negativa in a fi workoholic sau a trai langa unul?