Hot City - Cultura urbana feminina

Exista pe lumea asta sefi care au idei fixe si tin la job description si specializarea subalternilor. Si sefi deschisi la nou si la experiment, care are loc pe pielea noastra.

Prima categorie o sa stie exact care ne este rostul in jobul in care ne-au pus. Sefii astia sunt mai antipatici, asa, si nu prea se trag de sireturi cu restul colegilor aflati in sudordine. Cat despre ceilalti…spiritul liber este la moda, s-ar cuveni sa-i iubim aprioric si fara retineri. Si poate ne-ar si iesi, daca rezultatul nu ar fi dureros, si nascator de frustrari. Care la randul lor ne fac sa ne purtam si noi anapoda cu altii, si uite cum raul se da din mana in mana, pana in fund la taxatoare.

Vorbim despre sefii care ascund intrinsec parerea ca orice subordonat este totodata si un servitor. Dar vai, nu orice fel de servitor, ci unul de lux, care trebuie sa indeplineasca pentru sef orice sarcini, de la mic la mare si apoi foarte mare. Ei sunt “de gasca”, rad cot la cot cu noi, ies la tigara si insista sa fie chemati neaparat cand se canta karaoke, unde reusesc sa fie extraordinar de simpatici, ca niste colegi de banca.

Cand vad ca bem cafea, clipesc prietenos din ochi catre noi, ca sa capete si ei una. Ne roaga sa le facem confidente sentimentale si insista sa afle in detaliu unde ne petrecem vacantele si cat cheltuim pe ele. Si odata inarmati cu informatiile astea, si asigurandu-se de intreaga noastra simpatie, incep sa dea la gioale. Momentele de prietenie incep sa alterneze cu dusuri tare reci, cand ne calca pe cap in public. Sau ne pun sula in coasta in particular, folosind santaj emotional si presarand totul cu date personale si complicitate.

Si uite cum seful ne cheama in birou cand e cu un musafir important, client pe care il cunoastem. Si suntem rugati cu glas de miere sa aducem o cafea si o apa, pentru ca secretara nu a raspuns. Si pentru ca oricum noi suntem mai simpatici! Si stim cel mai bine sa distram musafirul, asa ca tot pe noi ne cheama data viitoare cu tava, ca sa facem giumbuslucuri bune pentru clientii VIP.

Si apoi sa facem repede-repede o strategie de marketing pe anul viitor. Si sa mergem si sa vorbim in sedinta in locul sefului, ne deleaga el, si sa incercam sa ne intoarcem si cu niste rezultate, semn ca ne-am descurcat ok. Dar apoi, in drum spre casa, ca stie unde stam, sa luam si hainele nevestei de la curatat, ca a fost plecata si el n-a avut timp. Si ii face nevasta un scandal daca nu vine cu ele in dinti…ca doar stim cum sunt femeile care stiu ce vor. Aici zambeste complice: apriga femeie!

Dupa care sa facem o oferta de parteneriat pe care sa o trimitem cu cc la el da, exact! Musafirului pe care l-am servit acum cateva zile cu apa plata si cafea. Si apoi sa obtinem si un ok pentru proiect. Cum, nu ne raspunde la mail si telefoane? Dar probabil ca noi avem o problema, ceva nu e ok, nu stim sa ne impunem! Si in business, asta este esential si de neiertat. Pai cum sa ma impun sefule, daca m-ai pus sa-i aduc cafeaua? Omul de unde sa mai aiba incredere in mine ca stiu sa fac si parteneriate de zeci de mii de euro?

Ei na, ce-are una cu alta? E clar ca ai o problema de atitudine, adica lasi simtirea sa-ti intunece ratiunea, si asta e bad for the business. Gandeste-te la ce ti-am zis, dar te rog mult, ia cheile de la masina si ia-o si pe sora mea la 2. Ca vine din provincie si nu prea stie Bucurestiul si doar pe tine te stie aici, s-ar bucura sa vada o fata cunoscuta la gara. Nu te superi, da? Iar de raport am nevoie tot azi, inainte sa pleci.

Si uite cum, intr-o clipa de neatentie, ajungem vasali de lux pentru cate un nemernic de sef, care tine mortis, pentru ca ii suntem simpatici, sa-l servim noi cu tot ce are nevoie. Asa ca, daca vrem sa traim o viata mai buna, fara robie si umilinte, trebuie sa maraim putin la inceput si sa nu ne imprietenim cu el, cu seful, orice-ar fi. Pentru ca e singurul mod in care putem sa ramanem demni, cat de cat.