Hot City - Cultura urbana feminina

Lucrezi ceva si ai nevoie de ajutorul cuiva. Dar chiar ai nevoie, nu asa, intr-o doara. Trimiti un e-mail si trece o zi, trec doua, trei, o saptamana - asta daca nu cumva detii si alte metode sa-l deranjezi pe om. De la un punct incolo, tu, X care ai nevoie de ceva, trebuie sa intelegi ce inseamna ca n-ai primit raspuns: un refuz elegant. Si trebuie sa-ti vezi de treaba ta. Tacerea e si ea un raspuns, nu?

Dar se mai poate sa-ti treaca prin cap si altceva. Poate omul nu a primit mesajul. Poate l-a primit, dar nu l-a citit fiindca mama lui a cazut de la etajul patru si acum e in spital cu cincisprezece fracturi diferite, iar lui numai la mail-uri nu-i mai sta capul. Poate s-a abatut un card de pescarusi pe blocul lui si au distrus cu ciocurile toate firele de la Internet. In fine, sunt atatea posibilitati. Si-n plus, tu chiar ai nevoie de ajutor. Si atunci mai intrebi o data. Si chiar si-a treia oara. Si uite-asa te transformi intr-un personaj negativ, un sacaitor antipatic.

Cei care te lasa sa te perpelesti explorand optiunile sau sa-i sacai si sa-i implori vor, de fapt, sa nu para ei personajele  negative. Ei nu sunt niste oameni rai. Nu vor sa te supere spunandu-ti ca nu-i intereseaza ce faci tu acolo sau ca ai avut o idee proasta. Asa ca pur si simplu nu spun nimic si spera ca tu vei fi unica si adevarata fiica a mamei Omida si o sa ghicesti.

Mai demult aveam de strans raspunsuri la un chestionar despre profesie. Din cei vreo zece oameni carora le-am trimis intrebarile, insotite de o rugaminte frumos scrisa care sa demonstreze ca eram om cumsecade, noua n-au zis nimic. Al zecelea a trimis imediat urmatorul raspuns: “Nu am de gand sa iau in seama chestionarul vostru, pentru ca mi se pare stupid. O zi buna!”

Sunt foarte serioasa cand zic ca am capatat instant un deosebit respect pentru omul ala, chit ca mi-a jignit chestionarul. Pentru ca a fost corect in brutalitatea lui: a dat un raspuns prompt, ba mi-a oferit si feedback, iar eu nu mi-am mai pierdut vremea bazandu-ma pe el. Mi-am facut un plan B. Ceilalti noua s-au facut ca ploua, desi probabil erau de aceeasi parere cu omul suparat.  

Ce bine ar fi sa faca asa toti cei care nu intentioneaza sa te ajute. Sa-ti zica scurt si la obiect ca nu vor, ca n-au chef. Ca nu vorbesc cu tine pentru ca nu e an bisect sau pentru ca ai numele de familie format din 2 silabe, orice. Sa te injure, la o adica, dar sa te considere totusi demn de un raspuns. Fiindca, daca tacerea e un raspuns, mie imi suna a “nu meriti sa te bag in seama”, si n-o sa-l las in pace pe cel care-mi spune asa ceva pana nu-si schimba parerea.