Hot City - Cultura urbana feminina

Puteti sa ma numiti paranoica, dar cred ca departamentul de resurse umane s-a hotarat sa testeze pe noi teoriile psihologice pe care le-a intalnit prin carti in plictisitorii ani de facultate. Altfel nu imi explic cum de ne-a adunat pe toti la un loc. Sau or fi, cine stie, adepti din umbra ai piesei ‘Cu usile inchise’ de Sartre care sustine ca infernul este in noi.

Fiindca inchisi suntem si noi cate 8 ore pe zi si trebuie sa ne suportam unii altora incompatibilele trasaturi de caracter.

Cling… cling, cling, cling!!! Nici sa ma mai plang nu mai pot fiindca messengerul se umple pe data de cuvinte primite de la o singura persoana. Pai da, daca vezi ca nu ti se raspunde, nu banui cumva ca ar trebui sa te opresti, ci da-ti singur raspunsul la intrebare si continua si conversatia. Am la aceasta atitudine incomensurabile probleme de morala – sa trimit un aha sau sa inchid fereastra pur si simplu? Oricare dintre ele este de fapt o capcana. Daca inchid fara sa raspund sunt nesimtita. Clar. Si cine stie cand voi avea nevoie de acea persoana, doar lucram impreuna. Daca zic un aha, nasc existenta a inca 20 de replici furioase. Cu ce am gresit oare?

Nu apuc sa dezleg misterul, ca trebuie sa imi arat aprobarea, alaturi de toti cei din camera, fata de noile extraordinarele aventuri ale sorei Tinei. Pai asa o persoana stilata si care cunoaste mai multi straini decat un diplomat nu are cum sa duca o altfel de viata decat iesita din comun. Alta dilema morala: sa ii spun Tinei ca sor’sa e o proasta si nu ma intereseaza ce ruj si-a mai cumparat si pe ce camasa l-a mai lasat sau sa mai scot un aha, de data vocal? Ma fac ca imi scapa creionul pe jos si imi fac de lucru pe sub birou. Discutia continua deasupra mea.

Mai tii cura aceea? rasuna vocea molatica a celui mai apropiat de senectute din grupul nostru. Adica cat m-am aplecat el nu avut altceva decat sa se holbeze la posteriorul meu si acum prin intrebare sa imi sugereze ca ar fi cazul sa fac ceva pentru el. Sa nu ma enervez, a recunoscut singur ca nu e altceva decat un batran libidinos. Da nu stiam ca e si taran. Scot un ‘Hhhh…’ pentru orice eventualitate. Din fericite sora Tinei nu si-a terminat aventurile si posteriorul meu nu este comentat mai mult.

Vine si HR-ul sa isi arunce un ochi peste cazanul groazei si ne aduce vestea minunata ca avem un nou coleg. Care este… este...nemaipomenit! Are atatea diplome cat nu avem noi note in carnetul de scoala generala. Si a lucrat unde nu ajung decat geniile si doamne cate vom mai invata de la el… Toate acestea spuse in timp ce i se scurg ochii dupa el si isi face planuri de maritis. Un ohhh… ar fi potrivit? Ne inghesuie tuturor birourile intr-un colt ca sa aiba geniul-viitorulposibilsot spatiu. Ce bine, am scapat odata cu impingerea biroului si de raspunsul la mesajele care se intind asemeni unui roman si de aprecierile despre sora Tinei.

Acum toata lumea s-a coalizat in disecarea noului subiect. Sa il cobori de pe piedestal, sa il inalti mai tare?

Incredibil de complicate sunt problemele pe care HR-ul din aceasta companie ti le da de rezolvat!