Hot City - Cultura urbana feminina

Ne apropiam de octombrie. Stiu ca vremea vacantelor a cam trecut. Nu sunt chiar asa de naiva cum par. Insa sunt nemultumita de cum mi-au mers vacantele. Si nu pot sa traiesc cu ideea ca s-a terminat. Ma zvarcolesc noaptea in pat.

Dar pe bune, au iesit prost de tot. Atat de prost, incat in loc sa ma relaxeze, m-au stresat cumplit. Si nu sunt eu de vina. Adica doar nu ma banuie nimeni ca as fi putut sa-mi sabotez cu buna stiinta concediul, doar ca sa pot face acum pe victima.

Am incercat sa trec peste, sa-mi ofer alte placeri, sa ma duc la coafor, sa mai cumpar cate ceva nefolositor si scump. Nu merge. Imi trebuie clar o vacanta. Numai asta poate sa imi aline senzatia de gol interior si de fiinta persecutata de o conspiratie intergalactica.

Dar cum procedez? Sunt asa de disperata, incat nu am timp de strategii pe termen mediu. Imi vine sa ma duc acum la seful meu in birou, sa cad in genunchi. Sa las lacrimile sa-mi sara din ochi ca in desenele japoneze cu Sindbad marinarul. Chiar daca are usa de sticla la birou si o sa vada toata lumea. Si o sa creada ca m-a lasat insarcinata.

Sefule, mai lasa-ma sa incerc macar o data. Stiu ca nu e cazul. Stiu ca e de lucru. Stiu ca toamna se numara bobocii si oricum incep toate lucrurile importante. Dar vezi tu. Sunt nefercita. Si trebuie sa-mi mai dai o sansa.

Imi dau seama si ca manualul organizatiei nu prevede clause legate de ce trebuie facut cand un angajat are vacante neinspirate, care il demotiveaza. Poate ca de-aia ar trebui chiar schimbat. Dar lasa asta. E un proiect de viitor, mai vorbim despre asta. Te ajut.

Ce conteaza este ca trebuie sa ma ajuti sa-mi revin. Trebuie sa ma lasi sa mai incerc o vacanta. Acum chiar am un plan bun, nu ca celelalte nimicuri cu care m-am prezentat toata vara. Niste simulacra oribile, ma mir cum nu mi-ai atras atentia din start ca s-ar putea sa fiu dezamagita.

Hai te rooooog. Hai te rooooog.

Si odata ajunsa aici, sa il apuc si de picioare si sa il trag de pantaloni. Uite asta imi vine sa fac. Ca ma gandesc ca, din cauza situatiei penibile in care il pun, o sa zica da. Numai sa scape.

O fi bine, o fi rau? Cine sa mai stie. Trebuie sa incerc. Speranta moare ultima. Si oricum mor daca nu incerc din nou. Ce daca a ruginit frunza prin vii si sta sa cada bruma.