Hot City - Cultura urbana feminina

In ultima vreme aud tot mai des in jur de persoane care isi iau o pauza de la job. Una voita, nu neaparat ca si-au pierdut locul de munca. Caci asta numai pauza nu se numeste. Tinand cont de faptul ca atunci alergi de la un interviu la altul in timp ce numeri banii pe biletele de autobuz ca sa vezi daca iti mai ajung si maine pentru o distractie similara.



Isi iau o pauza cam de un an. Uneori mai mare, alteori doar cateva luni. Vreo 8 sa zicem. In care isi propun sa faca exact ce au chef pe moment. Adica sa traisca precum nobilii inainte sa se inventeze burghezia, aceasta chestie meschina care ne spune ca trebuie sa mergem zilnic la un job.



Imi e greu sa imi imaginez o astfel de viata, dar probabil ca dupa vreo doua luni in care te invarti nelinistit de pe o parte pe alta incepi sa te obisnuiesti. Sa te scoli pe la ora 11. Sa faci calatorii prin mijlocul saptamanii sa culegi merele ce tocmai s-au copt. Sa cauti vreo 3 zile cadoul perfect pentru o prietena. Sa faci planuri o saptamana pentru un tip elaborat de mancare. Pe care sa il duci la indeplinire sub privirile incantate ale tuturor celor pe care te-ai indurat sa ii chemi la festin. Ai putea sa te ocupi un pic si de viata spirituala. O carte in balansoarul incalzit de soarele de la ora 3. O scurta trecere in revista a pieselor care ar merita vazute. Ba chiar si un balet, daca vrei sa simti ca ti-ai schimbat perspectivele.



Culori, arome si idei, acestea sa fie cuvintele de ordine. Si cat mai multe experiente noi. Pe care inainte ti le refuzai. Iar acum le poti face pe indelete. Exact asa cum visai sa poti cand te doborau oboseala si stresul la job. Numai gandul ca ar fi posibil te face sa consideri ca nu iti trebuie cel mai scump apartament. Iar masina ar fi cumva un bun neinteresant. Si sa renunti la planurile de acumulare facute pe urmatorii 5 ani de zile. Si la cele de cariera. Totul poate fi pana la urma amanat.



Acum, daca stau si analizez din afara ce se intampla dupa asa ceva, mie mi se pare cumva imposibil sa revii exact la ce erai inainte. Cei care au reusit sa evadeze nu cred ca mai sunt dornici sa isi vanda timpul cu kg. Probabil ca se vor aprecia ca pe ceva exclusivist si scump. Probabil ca vor incerca si vor da gres acolo unde inainte se descurcau atat de bine. Fiindca le va lipsi adaptarea. Ca pana la urma sa gaseasca echilibrul perfect intre munca si viata.



Sau poate doar am eu impresia ca se va intampla asa. Oricum, ar fi pacat ca o astfel de evadare sa fie numai o pauza de odihna. Si sa nu se termine cu revelatia salvatoare. Voi cum vedeti lucrurile?