Hot City - Cultura urbana feminina

Nu stiu cine s-a enervat prima oara, vreun manager care avea de umplut prea multe fise cu niste cuvinte pe care nu avea la ce sa le foloseasca sau vreun angajat care a gasit rasplata prin injurii mult prea incorecta pentru efortul depus, dar este cert ca evaluarile nu mai sunt de mult considerate a fi raspunsul la problemele pe care ti le ridica job-ul pe care il faci. Se pare ca pana la urma nimeni nu a gasit in ele ceea ce cauta – managerii o modalitate de a imbunatati performanta si angajatii o premiza pentru a cere o marire de salariu.

Din aceasta cauza discutiile pe marginea evaluarilor sunt infinite. Daca nu evaluam cum ne dam seama daca cineva e bun sau nu, cum aflam cine ce trebuie sa mai invete, cum oferim bonusuri in functie de contributia adusa la binele firmei? Managerii s-au crucit si s-au uitat in jur cu teama ca pana la urma cineva nu ii va mai suporta si se va naste o revolta interna. Asa ca au facut tot posibilul sa scape de blam sistemul de evaluare pe care oricum nici ei nu il suportau.

Cea mai des intalnita propunere a fost de a nu mai lega aprecierile de stabilirea salariului sau bonusurilor. Asa isi inchipuiau ei ca cei evaluati vor fi mai putin implicati emotional si se vor putea concentra mai mult pe ceea ce intereseaza compania – si anume sa produca mai mult si mai bine. Pe de alta parte, angajatii pusi in postura de a nu mai fi stimulati financiar nu mai simteau nici un chef sa se supuna criticilor altcuiva si gaseau ca evaluarea este o pierdere de timp. Nu mai are sens sa spun ca indiferent daca exista sau nu evaluare, procesul de renumerare este considerat incorect si da nastere la multe discutii si frustrari.

O alta propunere a fost transformarea evaluarii intr-un proces atat de stiintific incat al sau rezultat sa nu poata fi pus la indoiala. S-au stabilit pasi foarte sctricti care sa impiedice aparitia subiectivitatii. S-a pus accent pe binele pe care imbunatatirea performantelor il poate aduce companiei si pentru asta procesul de evaluare s-a acoperit de reguli, de pasi rigizi care sa nu iti permita sa te abati si astfel sa gresesti. In urma aplicarii lor lumea era atat de obosita incat nimeni nu mai avea puterea de a comenta ceva.

Ah, am gresit, cate unii au spus ca nici prea stiintific nu e chiar asa de bine, asta fiind doar praf aruncat in ochi.

O aripa mai idealista a considerat ca oamenii muncesc mai degraba pentru respect decat pentru bani. Asa ca daca vrem sa fim constructivi ar trebui sa punem accent mai ales pe complimente in procesul de evaluare. Sa aratam ce a fost bun, ce apreciem, ce ne face sa le strangem mana si sa ii trecem in carticica noastra cu oameni demni. Iar acesti oameni vor fi atat de miscati de gest incat vor face tot ce le sta in putinta ca sa pastreze respectul nostru fara de care nu pot trai. Evident, nu se face nici o referire la cuvinte murdare precum bani, competitie, invidie.