Ai invatat sa castigi increderea sefului?

Autor: dana

Tuturor ni se mai intampla sa ne dorim sa fim promovati. Mai ales daca suntem tineri sau nou sositi intr-un domeniu si am nimerit intr-o mare colectivitate. Cu cat avem colegi mai multi cu atat ne vine mai cu spor cheful de promovare. Nu se poate sa nu fim noi cu motul in frunte pentru ca suntem cei mai destepti, mai frumosi, mai rapizi si mai cu drepturi decat ceilalti.

Nici eu nu am scapat de microbul promovarii cum am nimerit cu nasul intr-o colectivitate mai mare. Ma uitam in dreapta, ma uitam in stanga, si ma incordam ca in scoala generala la ora de sport cand trebuia sa obtin cel mai bun timp la suta de metri, ca altfel imi cadea greu la stomac. Si cum nu era nicio branza sa am cel mai mic timp la 100m, nu era nici sa obtin promovarea cu pricina. Hai sa zicem ca aveam un salariu ceva mai mare. Si ca pe langa grija mea mai aveai si grija unor agarici. Dar tot aceeasi munca jalnica, cu oaresce variatiuni as fi prestat.

Mai normal ar fi fost sa stau in banca mea linistita si sa imi caut altceva in loc sa ma afund in hazna si mai tare printr-o promovare. Dar parca te pui cu nebunia care te apuca atunci cand te arunca aghiuta intr-o multime? Eu vroiam acolo, in frunte, si alta nimic.

Ca nu mi-a iesit va spun acum, ca sa nu credeti ca dupa ce cititi acest articol si aplicati doua formule dintr-o data seful nu o sa mai poata de dragul vostru. Dar ceva ceva tot am invatat din experienta, asa ca daca mi s-o mai intampla vreodata sa fiu cea mai rasarita boaba de fasole sa stiu ce sa fac. Sau mai exact ce sa nu fac.

O prima observatie ar fi ca sefii cu pricina gasesc interesant domeniul in care activeaza. Ca ii stimuleaza intelectual, ca le plac oamenii pe care ii intalnesc, ca sunt atrasi de banii care se pot face sau de oportunitatile ivite – in fine, ce o fi, dar sefii gasesc mai multe plusuri decat minusuri. Si iti spun fara nicio urma de indoiala ca lor nu le place sa le spui ca e de kkt. Nu au cum sa fie de acord cu tine, pentru ca atunci ar insemna ca tot efortul pe care l-au depus pana atunci a fost in van. Deci daca strambi din nas la ceea ce lor le place vei fi taiat in bucatele. Este musai sa gasesti niste parti bune pentru care sa te entuziastmenzi daca vrei sa fii placut.

Observatia numarul doi ar fi ca sefilor nu le place sa munceasca. Si orice faci care iese dintr-un tipar de asteptari lor le da mai mult de lucru. La fel se intampla si cu orice activitate a ta care nu este chiar constanta. Cu alte cuvinte mai rau enervezi daca ajungi uneori la job la 12 ziua si alteori la 9 decat daca ajungi mereu la 14. Sefii si-ar dori sa uite de tine. Mai ales daca sunteti multi. Ar vrea sa iti puna o mica eticheta si tu sa prestezi conform ei. Daca te bate gandul sa vii in permanenta cu idei si sugestii pline de entuziastm ai mare grija, te va uri cu inima deschisa si fara probleme. Numai la gandul ca trebuie sa iti mai si raspunda tie la un email si va vedea verde in fata ochilor.

Cu alte cuvinte ciocul mic si joc de glezne in timp ce ochii sunt aruncati in ograda competitiei, fiindca acolo ai cele mai mari sanse sa fii acceptat pe o pozitie mai buna. Iar in plus, seful daca vede ca nu esti un papa lapte care inghite orice si nu stie pe ce lume traieste va fi mai relaxat sa lucreze cu tine. Ba chiar, in mod paradoxal, te va placea ceva mai mult in momentul in care ii va fi frica sa nu te piarda. Dar, oricum, revin la problema initiala, esti chiar asa de sigur ca ai chef sa fii promovat?