Hot City - Cultura urbana feminina

Termenul de 'daydreaming' inseamna, intr-o traducere mai mult sau mai putin libera, sa visezi cu ochii deschisi, ziua-n amiaza mare. De la o vreme incoace insa, vedem peste tot fotografii cu oameni care viseaza tot in plina zi, dar cu ochii cat se poate de inchisi, cu zambetul lor cel mai visator pe chip si inconjurati de culori pastelate. Proiectul "Daydreamers", gandit si fotografiat de Alexandra Sandu, s-a raspandit cu o repeziciune de care lucrurile bune n-au parte atat de des, in mod obisnuit. Iata ca am luat-o putin la intrebari pe 'vinovata', ca sa ne explice si noua cum a reusit sa colectioneze atatia visatori.

Nadia: Cine esti, ce faci, de unde vii si incotro te duci?

Alexandra: Sunt Alexandra, visator autorizat, fotograf in restul timpului, nu stiu ce sa zic despre de unde vin, dar pot sa-ti spun ca mi-ar placea sa ajung prin toata lumea :)

Nadia: Cum ti-a venit ideea cu Daydreamers? (de fapt, eu am citit pe blogul tau si peste tot cum ti-a venit ideea, dar nu strica sa mai spui odata, pt public :D)

Alexandra: M-am surprins zambind de una singura in casa in timp ce ma gandeam la ceva frumos… si mi s-a parut interesanta posibilitatea de a reda intr-o serie fotografica momentele astea intime ale fiecaruia de ‘daydreaming’.

Nadia: Am vazut ca e si Tudor Chirila printre visatori, inteleg ca e prieten cu tine...

Alexandra: Tudor nu putea sa lipseasca din proiect pentru ca de cand il stiu eu tot povesteste despre iubire si vise si se consuma si el, cu armele lui, in lupta asta contra uratului din lume. Asa ca era foarte potrivit pentru seria mea :)

Nadia: Mai e vreo personalitate pe care ti-ai dori s-o atragi in proiect ? chiar si una care e putin probabil sa raspunda chemarii, sa zicem.

Alexandra: Nu stiu, nu m-am gandit la asta... Am avut o sedinta foto si cu formatia Proconsul pentru albumul lor nou si au pozat toti si pentru proiect... la alte persoane publice nu m-am gandit, insa mi-as dori mult sa nu termin Daydreamers fara cativa oameni dragi mie, cum ar fi prietena mea din New York sau mama.  

Nadia: Cum se desfasoara mai precis ‘ostilitatile’ cu trasul in poza al visatorilor? cat le ia sa-si gaseasca expresia visatoare din momentul in care au trecut pragul studioului foto?

Alexandra: Surprinzator de putin le ia... au fost doar cativa oameni care s-au intimidat indeajuns de mult incat sa aiba nevoie de momente prelungite de reculegere. Eu nu prea grabesc pe nimeni, chiar daca se nimeresc multi deodata in studio si stau acolo la asteptat. Oricum, cand un om zambeste cu ochii inchisi de mai bine de 30 de secunde deja e mult mai relaxat decat cu un minut in urma.  

Nadia: Multi par foarte frumosi, ai facut vreo selectie a ‘modelelor?

Alexandra: Nu am facut nici o selectie, am primit pe toata lumea care a vrut sa vina. Mie toti mi s-au parut foarte frumosi asa dezarmati si pozitivi...  

Nadia: Cati “visatori” ai strans pana acum?

Alexandra: Am ajuns aproape de 400 in mai putin de o luna, lucru care ma cam sperie... Nu as vrea sa  se termine prea repede pentru ca ma simt incredibil de bine lucrand la proiect si cunoscand atatia visatori...  

Nadia: Ce fel de oameni au vrut sa participe la proiect, daca ar fi sa abordam problema demografic? mai multe femei, mai multi barbati? cam de ce varste?

Alexandra: Oamenii au fost foarte diferiti, de toate varstele si din tot felul de domenii... Artisti, corporatisti, copii de liceu, mame cu copiii lor sau tineri veniti cu parintii dupa ei... Bunicuti si bunicute nu am avut si mi-as dori mult... Probabil ca au fost mai multe fete decat baieti dar nu e o diferenta demna de luat in seama. Eu chiar m-am mirat de numarul mare de barbati sensibili si relaxati care au venit sa-si daruiasca zambetele. Media de varsta cred ca e undeva pe la 27...

Nadia: De ce crezi ca a avut asa mare succes proiectul tau si s-a propagat cu asa mare viteza? Ma ‘lovesc’ de el pretutindeni prin online si blogosfera...

Alexandra: Si eu am fost surprinsa de zecile de mailuri primite intr-un timp atat de scurt in care nici macar nu am mai facut nimic ca sa promovez proiectul. Cred ca un plus e dat de universalitatea temei. Oameni din toata lumea, indiferent de sex, culoare, varsta, religie sau statut social, se pot identifica intr-un fel sau altul cu acest concept de “daydreaming”. Si aproape orice fiinta umana ar trebui sa se bucure la vederea unui grup atat de mare de oameni zambind. E ceva simplu si dragut, in care ne regasim cumva cu totii...

Nadia: Zici ca vrei sa ajungi la o mie. Si apoi? Ce vei face cu toate pozele?

Alexandra: Am multe planuri, printre care o mare petrecere-expozitie cu toti visatorii si prietenii lor :) O sa ma gandesc insa mai mult la asta cand ajung pe la 900. A inceput sa-mi fie destul de clar si faptul ca nu ma voi opri la 1000 fix...

Asadar si prin urmare, proiectul e in plina desfasurare, lista e inca deschisa. Animalutele urbane de la hotcity si-au manifestat deja dorinta de a contribui. Iar Alexandra asteapta si alti daydreamers dornici sa arate lumii cum zambesc atunci cand viseaza.