Hot City - Cultura urbana feminina

Am intrat la galeria de arta Atelier35 din intamplare, pentru ca aveam drum prin zona si m-a atras afisul cu un nume de artist strain. Ce-am vazut nu mi s-a parut spectaculos. Cum, asta-i tot? O camera micuta, cu ceva ce ar fi putut fi o podea din sticla daca nu ar fi fost sparta si decupata in conturul Romaniei, cu cioburile inca acolo. In mijlocul camerei, un panou iluminat, infatisand harta lumii, cu contururi din zgarieturi. Sau crapaturi in sticla. Hmm. Gandindu-ma a doua oara, parca e totusi interesant, mi-am zis.

Apoi n-am mai putut sa plec, pentru ca m-a luat in primire custodele salii, Ena Stefanescu, si mi-a povestit o groaza de lucruri. Artistul, Tets Ohnari, e venit tocmai din Japonia, are 29 ani si instalatia expusa acolo reprezinta doar o mica mostra in ce priveste virtuozitatea lui cand vine vorba de sculptura neconventionala. Mai precis, munca lui e un soi de neglijenta aparenta obtinuta prin munca sisifica: dirijarea unor crapaturi in sticla in contururi recognoscibile, cu o migala specific asiatica, mi-a spus dna Stefanescu. In fine, dupa ce am ascultat toate astea, tot nu am vrut sa plec, pentru ca si-a facut aparitia si Tets Ohnari, autorul exponatelor in persoana, si m-am gandit ca n-ar fi rau sa il intreb una-alta. Iar el s-a dovedit foarte prietenos.

Nadia: Ce poti sa-mi spui despre instalatia care e expusa aici?

Tets Ohnari: Pai, o sa-ti spun aceleasi lucruri pe care le spun mereu, dar nu conteaza, caci probabil tu nu le stii..(rade si imi ia carnetelul de notite din mana) Uite, aici este o pagina alba...spatiu gol, deci, care nu inseamna nimic, nu are nici un inteles deosebit pentru noi atunci cand il privim. (trage o linie verticala prin mijlocul paginii) Acum ce se intampla?

Nadia: Spatiul e impartit in doua...

Tets Ohnari: Exact. Majoritatea oamenilor, cand vad asta, se concentreaza pe linie. Ea e cea care le atrage atentia, la ea se uita. Pe mine ma intereseaza, in schimb, spatiul si ceea ce se intampla cu el, modificarile si intelesurile pe care i le aduce trasarea liniei. Spatiul este important, nu linia. La fel se intampla si in cazul acestui atelier de expozitie. Inainte sa pun instalatia aici, era pur si simplu o camera goala. Dar acum, are un cu totul alt inteles, liniile acestea (arata spre conturul Romaniei) il fac sa insemne ceva.

Tocmai aceasta utilizare a spatiului e ceea ce ma atrage cand e vorba de harti. Pe o harta, nu liniile sunt cele care conteaza, ci spatiul, suprafetele pe care le delimiteaza. Cand spunem Asta-i Rusia si o recunoastem, ne referim la un spatiu, nu la o linie de jur-imprejur.

Nadia: Cum reusesti sa faci sparturile astea controlate in sticla, sa le organizezi in forme?

Tets Ohnari, zambind conspirativ: E o tehnica secreta! Mi-a luat doi ani de zile sa o invat. Am cateva lucrari pe care le-am numit Manebi....In japoneza manebi inseamna a invata, si provine de la cuvantul mane, care inseamna a imita. Asadar, sa inveti inseamna mai intai sa imiti, iar si iar, sa reproduci pana cand reusesti sa stapanesti tehnica la perfectie, si abia atunci esti in masura sa iti aduci si aportul propriu, stropul de originalitate- asta daca esti in stare, bineinteles.

Eu am facut sparturi in sticla si apoi am incercat sa le reproduc printr-o metoda controlata, sa zgarii, am folosit banda adeziva, acid....in fine, ceva foarte migalos,  a durat foarte mult, si in cele din urma am reusit si am invatat cum trebuie sa fac asta. Intr-o lucrare care reprezinta un craniu, am combinat tehnicile: in partea dreapta, sparturi in sticla, in stanga, imitatii facute de mine.

Nadia: Trebuie sa spun ca tehnica ta e foarte originala...cel putin neobisnuita.

Tets Ohnari: Da si nu. Doar vedem peste tot in jurul nostru ce ma inspira pe mine, sticla crapata...nu e un lucru iesit din comun, sau original. Sigur, eu am gasit o forma de a lucra cu asta, sa spunem ca asta ar putea fi considerat un lucru original. Oricum, lucrez si cu altfel de materiale, piatra sau lemn.

Nadia: Cum de-ai ajuns sa expui in Romania?

Tets Ohnari: Am fost de curand in Cehia si acolo am auzit despre tara voastra de la o fata care venea din Romania. Asta mi-a starnit interesul sa expun si aici, asa ca am venit si am facut aceasta instalatie. Diseara (n.n- 6 noiembrie) plec, dar ma voi intoarce in Romania la sfarsitul lunii, pentru inchiderea expozitiei, care va mai fi aici pana la inceputul lui decembrie. Am fost foarte emotionat la vernisaj, pentru ca am avut putin timp sa pregatesc totul. Dar sunt multumit de ce-a iesit, au fost si destui oameni interesati de proiect, am dat cateva interviuri unor ziaristi, din pacate nu stiu daca au scris de bine sau de rau, fiindca nu mi-au aratat produsul finit. Dar am stabilit deja, din fericire, ca voi mai avea o expozitie in Romania la anul. Tu despre ce fel de oameni scrii, acolo unde scrii?

Nadia: Am luat interviuri unor oameni care lucreaza in ilustratie, benzi desenate, animatie...

Tets Ohnari: Animatie japoneza?

Nadia: Nu, autohtona...din pacate n-am ajuns sa vorbesc cu animatori japonezi.

Tets Ohnari: Mai bine asa. Animatia japoneza si manga sunt pretutindeni, e o adevarata nebunie...peste tot pe unde ma duc, primul lucru pe care mi-l spun oamenii vizavi de Japonia e Imi place atat de mult animatia japoneza! Si totusi, arta japoneza inseamna mult mai mult decat atat. Bine, probabil asta e ceea ce ajunge la ei prin intermediul mass-media...dar oricum, as vrea sa se vorbeasca si despre pictura sau sculptura japoneza. Eu mi-am propus sa le arat oamenilor ce inseamna sculptura japoneza!

Dupa aceea, artistul a trebuit sa plece, si eu de asemenea, dar instalatia lui de la Atelier35 (strada Selari, nr 13) nu pleaca nicaieri pana pe 4 decembrie.  Cred ca nu o sa va para rau daca nimeriti sa va intalniti cu el pe acolo cand revine in tarisoara noastra, chiar daca nu sunteti neaparat amatori de arta contemporana, pentru ca Tets Ohnari e intr-adevar simpatic, asa cum mi-a confirmat si custodele, care a petrecut mai mult timp cu el.  Om auzi noi zilnic la stiri ca Romania se face tandari si cioburi, dar n-avem in fiecare zi ocazia sa vedem asta la propriu, si inca de mana unui japonez.