Hot City - Cultura urbana feminina

Prima oara am dat cu ochii de colectia de benzi desenate a Asociatiei Jumatatea Plina la Festivalul Animest, unde volumele ilustrate se stabilisera intr-un shop temporar. Acum, isi au locuinta permanenta si foarte potrivita intr-un local cu vita-de-vie deasupra terasei si carti de citit printre mesele dinauntru, Cafe Lente (Strada General Praporgescu nr. 31). Oamenii responsabili cu libraria de benzi desenate se numesc Anamaria Pravicencu si Octav Avramescu si sunt primii carora le-a venit ideea unui astfel de comicshop la noi. 

Dupa ce mi-am petrecut multa vreme privind la rafturi si rasfoind una-alta, am stat de vorba cu Octav despre romane grafice si locul lor pe piata in Romania. Ii spun ca lucrez la un site pentru femei. “Atunci putem vorbi despre carti scrise de femei!” zice el si imi pune pe masa cateva volume. Ei, dar sa incepem totusi cu inceputul.

Nadia: Cum ati pornit afacerea asta cu benzi desenate? 

Octav: Eu si Anamaria am fost studenti in strainatate si acolo am inceput sa citim astfel de carti si le-am prins gustul. Apoi, in 2006, i-am ajutat sa se intalneasca pe Mircea Cartarescu si pe artistul de benzi desenate francez Baudoin si le-am propus o colaborare; ei fac fiecare, evident, un cu totul alt tip de arta, dar din colaborarea lor a iesit varianta ilustrata a nuvelei “Travesti”. Apoi, pentru ca Baudoin colabora cu editura L’Association, am inceput sa si aducem carti de acolo. L’Association a aparut in Franta la initiativa artistilor care voiau sa faca benzi desenate pentru adulti, ceva mai apropiat de literatura, si asta ne intereseaza si pe noi: romane grafice, experimentale, carti de autor, autobiografice...Am tot organizat diverse evenimente, expozitii de planse, o sa avem si anul acesta la Animest un workshop cu un artist belgian, dar lucrurile astea tin mai mult de domeniul ilustratiei, sa zicem, cartile de benzi desenate au nevoie de o librarie. 

Nadia: Cartile astea sunt aduse pe banii vostri, pur si simplu din pasiune?

Octav: Pe banii Asociatiei...deci da, ai nostri, dar mai ales pe baza de donatii. Nu avem finantare de la Minister si nimic din ce se mai da pentru astfel de proiecte culturale.

Nadia: Are succes libraria?

Octav: Are. La inceput am avut vreo 150 de carti; acum au ramas cam un sfert. Si vin oameni sa intrebe una-alta; au venit destul de multi in cautare de manga, desi publicul nostru tinta nu prea consta in adolescenti amatori de manga. Ma amuza ca ei cred ca manga este ceva cu totul diferit de celelalte forme de arta grafica, fara sa stie ca de fapt manga au fost create de Osamu Tezuka luand ca model desenele Disney. Deci toate sunt legate intre ele. Bine, asta nu inseamna ca nu aducem manga deloc, sunt unele care imi plac si mie. 

Nadia: Ati avut cereri de la cunoscatori...sa vina cineva si sa spuna: as vrea sa-mi aduceti cutare carte, de cutare autor?

Octav: Da...Chiar m-am bucurat cand mi-a comandat o cititoare vreo cincisprezece titluri diferite de manga...

Nadia: De ce sunt benzile desenate ‘marginalizate’ ca forma de arta sau trimise in zona lucrurilor pentru copii?

Octav: Poate pentru ca e nevoie de un alt tip de lectura pentru o astfel de carte decat pentru literatura asa-zis “serioasa”. Dar oricum, cele mai multe dintre cartile pe care le avem aici sunt cat se poate de serioase, scrieri autobiografice, de exemplu ..e o diferenta imensa intre genul asta de benzi desenate si, sa zicem, Superman. E o diferenta mare si intre benzi desenate si grafitti, desi multa lume le considera inrudite. Acelea sunt mai degraba o declaratie politica, pe cand benzile desenate sunt un produs cultural ca oricare altul, multiplicat si distribuit pe cai clasice.

Nadia: Cum merge “productia” de benzi desenate in Romania?

Octav: Se intampla destul de multe lucruri bune, dar mai ‘sub plapuma’, nu la vedere. Exista Clubul Ilustratorilor, exista Hardcomics, (care au un public foarte restrans si nisat, dar oricum..), exista revista Aaoleu!, din pacate nu mai e, exista destule fanzines (n.n. reviste create de amatori)...si sunt destui artisti tineri care promit. Chiar acum vorbeam cu Mihai Grajdeanu, care are o carte in pregatire, si care cred ca are foarte mult potential. Deci sunt artisti interesanti, si in plus, cartile romanesti au preturi mai putin prohibitive si sunt deci mai accesibile pentru public. 

Nadia: Dar risca editurile sa investeasca in astfel de carti? Am tot citit povesti de groaza cum ca artistii trebuie sa si le plateasca din buzunarul lor...

Octav: A, nu e chiar asa de medievala situatia. Poate doar cu volume de poezie sau alte lucruri care chiar nu se vand sa se procedeze asa. Nu, se gasesc oameni care sa investeasca...editura Corint, de exemplu. Oricum, si in strainatate editarea unor astfel de volume nu se face in primul rand pentru profit. E vorba de grupuri mici care publica lucruri asemanatoare in ce priveste calitatea si continutul si isi mentin standardele tocmai pentru ca se adreseaza unui public redus. 

Nadia: Stiu ca s-a mai deschis inca un comicshop in Bucuresti aproape in acelasi timp...

Octav: Da, si chiar m-am intalnit cu proprietarul, i-am propus sa facem lansarea impreuna, pentru ca a fost intr-adevar prea mare coincidenta, doi nebuni care au avut aceeasi idee cam in acelasi timp, doar ca el a vrut sa isi faca o lansare oficiala mai tarziu. Oricum, el are marfa foarte diversa, noi ne-am gasit deja nisa; presupun ca o va gasi si el dupa ce isi va dezvolta un gust de librar. 

Nadia: Ce ai recomanda publicului-tinta al site-ului hotcity? femei tinere, urbane...

Octav: Avem multe carti scrise de femei. Romanul grafic Exit Wounds, al israelienei Rutu Modan, spre exemplu, e extraordinar. A castigat premiul Eisner (n.n.- un soi de Oscaruri ale benzilor desenate). Apoi, iata: Par-dela des nuages de Anne Herbauts- desenele acestei autoare sunt aproape poezie. Dar femeia tanara si urbana poate sa gaseasca si alte lucruri pe gustul ei aici. Iata: Joseph de Nicolas Robel- povestea unui copil care isi descopera corpul. Apoi, sunt cartile romanesti: artistii de la Clubul Ilustratorilor sunt aproape numai femei. Uite ceva interesant: Bucuresti proaspat de Oana Lohan, o colectie de imagini din oras, locuri, firme de magazine...etc, desenate de Oana si care poate ca sunt niste instantanee unice, poate ca nu vor mai arata asa multa vreme. 

Nadia: Puneti la dispozitie vreun catalog cu tot ce aveti?

Octav: Deocamdata nu...chiar ne gandeam daca sa facem sau nu un catalog online. Acum e pur si simplu pe baza de venit aici si descoperit. Oricum, pot sa spun, asa ca reclama, ca in curand vom aduce multe carti noi. 

Acesta e doar un mic fragment din discutia mea cu Octav, care ar putea vorbi ore in sir despre fiecare volum de pe rafturi, despre stilul narativ si vizual al fiecarui autor si ce are special fiecare dintre ei. Un asemenea discurs e foarte riscant pentru o amatoare de lucruri desenate ca mine, care isi facea deja calculul mental cu privire la procentul din salariu pe care il poate sacrifica Librariei Jumatatea Plina. Preturile nu sunt chiar chilipiruri: volumele straine costa 15-20 euro, cele romanesti mai putin, in jur de 20 lei.  Oricum, chiar si pentru cineva care nu e un impatimit al genului, locul merita vizitat, si daca nu va descurcati printre volume, apelati cu incredere la librar.