Hot City - Cultura urbana feminina

Este o parere de multe ori gresita ca la primul job nu te descurci pentru ca nu ai experienta si din cauza asta nu stii ce sa faci sau gresesti mult. Dar adesea nu este aceasta cea mai mare problema pe care o ai, ci mai ales atitudinea. Pentru ca si atitudinea corecta la job se invata, ea nefiind ceva care vine in mod natural decat foarte rar, daca ai avut tu noroc sa ai un prim job care ti se potriveste ca o manusa.

Atitudinea pe care o ai la job este esentiala, mai ales ca nu ai alte atuuri cu care sa contrabalansezi impresia proasta pe care o poti lasa printr-o atitudine gresita. Aceasta este cel mai adesea cauza pentru care prima experienta la job se poate termina neplacut, cu o concediere, care vine cand te astepti mai putin. Pentru ca atitudinea gresita poate enerva multi angajatori, care hotarasc ca mai bine sa nu isi bata capul si sa ia pe altcineva care sa merite efortul si timpul investit.

Despre ce fel de atitudine este vorba?

Ei bine, majoritatea problemelor vin dintr-o indreptare gresita a atentiei. Scoala nu te invata ce presupune un job si la ce anume sa fii atent cand il faci. Asa ca cea mai mare parte dintre noi la primul job ne indreptam atentia asupra noastra, asa cum am fost obisnuiti in timpul scolii si nu asupra jobului / companiei.

Ceea ce inseamna ca initial mergem la job cu gandul – ce sa mai invat, cum sa ma mai dezvolt personal, ce perspective de cariera am – asta in cazul fericit. Sau, in cazul nefericit si pierzator atentia se indreapta catre aspecte negative – trebuie sa ma trezesc dimineata, iar imi este foame si nu imi ajung banii sa imi comand zilnic ceva, colegii sunt plictisitori, e prea repetitiv ce am de facut, eu nu asta imi doream sa fac, nu exista glamour, iar mi-au respins o idee, lucrez numai cu idioti, seful meu pare de pe alta planeta, oare cat de repede pot cere o marire de salariu?, as vrea sa ma mut in alt departament, sa lucrez pe alt proiect, uite-l pe colagul X cum se mai da pe langa sef, este jenant, cum sa fac sa muncesc mai putin etc

Iar astfel de ganduri sunt suficiente ca sa iti umple tot timpul, cu atat mai mult cu cat ca nu pare sa se iveasca o rezolvare prea curand. Mai ales fiindca sunt o multime de lucruri care nu depind de tine in situatia in care esti, de nou venit. Si cu cat le pitrocesti mai mult cu atat te departezi mai tare de scopul lor. Astfel de beneficii vin de la sine, dar odata ce te dovedesti valoros pentru companie. Ceea ce nu o sa se prea intample daca mintea ta este oriunde in alta parte decat la ce ai de facut.

Atentia indreptata in mod gresit te face sa arati nepasator in ochii colegilor. Le scade increderea ca tu chiar te chinui sa faci lucrurile bine sau ca data urmatoare se vor putea baza mai mult pe tine. Nu vei observa nici problemele prin care trece compania si nici nu te va interesa cu adevarat sa ajuti. Poate sa le acorzi atentie numai ca sa te gandesti in ce mod te afecteaza pe tine si nimic dincolo de asta. Asa ca in cea mai mare parte a timpului vei fi pe dinafara. Inca un motiv ca nimeni sa nu iti simta lipsa.

Nu este nimic anormal daca ai o asemenea atitudine, cea mai mare parte a celor care de abia au terminat scoala o au. Pentru ca la universitate inveti sa iti dezvolti individualitatea, sa fii ‘diferit’ si nu parte dintr-o comunitate in care fiecare are un rol si oamenii depind unii de altii. Important este sa scapi repede de aceasta obisnuinta de a te gandi mai ales la tine si deloc la altii. Cu cat mai curand te maturizezi, cu atat apar mai rapid si beneficiile la care acum stai si visezi.