Hot City - Cultura urbana feminina

Cine crede ca jobul nu este o chestiune de compatibilitate se inseala rau de tot. Degeaba faci tu reguli peste reguli daca nu te asiguri ca cei care trebuie sa le urmeze vorbesc aceiasi limba. Sau macar nu inteleg exact pe dos – unul zice buna dimineata si celalalt il intreaba din ce motiv l-a injurat.

Si nu, nu este neaparat o dovada de reacredinta, ci pur si simplu trebuie sa te potrivesti cu cei cu care lucrezi. Nu ajunge numai sa ai niste indicatii generale care sa iti zica pe unde ai voie sa o iei si pe unde nu. Asta este partea ta de job si asta este partea lui. Pentru ca, invariabil, daca nu exista o compatibilitate de viziuni cu celalalt, vei ajunge sa crezi ca ai de-a face cu un idiot. Vai si amar de tine ca trebuie sa lucrezi in astfel de conditii. Si reciproca este la fel de adevarata. De aici pana la a nu se face niciun schimb de informatii intre cei doi, indiferent ce or spune regulile si regulamentele, calea este mica-minuscula.

Eu, de exemplu, am reusit pe oriunde am lucrat sa enervez pe cate unii. Atat de tare de ar fi fost in stare sa faca solzisori la degete sa se urce pe pereti numai ca sa fie suficient de departe. Initial m-am deprimat cand am vazut una ca asta. M-am dus in oglinda si mi-am spus – bad, bad girl. Alteori, am incercat sa deschid discutia despre asta cu vreun superior gandindu-ma ca ar cam trebui sa stie ca lucrurile nu merg. Da de loc. Acum, uitandu-ma in urma va pot spune sa nu o faceti, nu functioneaza. Persoana cu pricina nu vede decat ca a angajat doi oameni care i se par ok, insa acum ii fac probleme fara rost. Cam cum ne-am uita noi la doua rate care se bat in loc sa stea in lac linistite sa isi curete penele si sa dea bine. Privite de sus, conflictele intotdeauna par niste prostii.

Tot este insa bine ca stiu, teoretic cum se procedeaza in astfel de situatii. Pana acum nu mi-a iesit, dar cine mai stie… Deci se face asa: in primul rand trebuie sa nu ai nicio asteptare de la omul cu pricina. Asta iti garanteaza ca iti pastrezi pulsul in valorile normale. Pentru ca altfel daca tu in fiecare zi te astepti ca pana la ora 5 el sa faca X s-a imbulinat situatia. Nu o va face, fiindca el gandeste altfel. Si daca nu te astepti sa faca nimic atunci cand totusi mai face cate ceva, orice, chiar daca nu este ce crezi tu ca ar fi neaparata nevoie, vai, vai, vai ce o sa te mai bucuri.

Pe langa faptul ca nu astepti nimic de la el nici nu il judeca. Desigur, tu ai in cap cum ar trebui sa fie omul ideal pentru pozitia cu pricina si tot te apuci sa compari: uite, aici ideal ar fi fost sa zica asta si acolo sa faca asta samd. Nu o face, cat de prost si needucat si cata lipsa de experienta are! Vai doamne, ma ingrozesc, nu credeam sa existe asa ceva. Ei bine, daca nu consideri la fiecare gest pe care il face ca este o tampenie, fiindca asa spun standardele tale, ai sa vezi ca mai face si lucruri bune. Nu este cu totul inutil si de aruncat la gunoi. Doar ca nu se incadreaza in tiparul tau.

In general este vorba cam despre acelasi stil de oameni pe care ii scot din minti. Si reciproca. Deja stiu de la prima intalnire cam ce anume ma asteapta. Iar cele doua sfaturi de mai sus nu am reusit sa le aplic, desi par de bun simt. Voi cum procedati cu cei pe care ii enervati/va enerveaza la job?