Hot City - Cultura urbana feminina

Mai tineti minte cum radeam cu gura pana la urechi de toti bugetarii ca au ales un job caldut, ca sa aiba unde sa stea degeaba si sa se planga? Uite ca pe unii dintre noi ne-a lovit dorinta de un job caldut dupa vreo 15 ani de luat laptopul sau pixul sub brat si luptat cu ele pe baricade.

Spre deosebire de bugetari insa, jobul caldut ar fi unul in care totul merge ca uns. Nu vrem sa stam degeaba si sa multumim poporului pentru ca avem bani. Sa ii luam pe merit, doar sa nu ne mai stresam pentru ei. Vrem sa fim o mica rotita eficienta pe care un papusar super destept o invarte astfel incat sa ne fie cat mai bine. Nu numai noua, sa fie bine papusarului, sa fie bine companiei in care ne invartim zimtii, sa fie bine poporului si copacilor din padure. Vrem sa mergem acolo cu inima impacata.

Asta ne-ar garanta libertatea de a pleca acasa multumiti dupa 8 ore de prestat ce este de facut. Chit ca uneori sunt lucruri care ne par absurde. Si chiar daca de multe ori ne pierdem 70% din timp in lucruri repetitive nu ne mai batem capul. Daca papusarul cel destept a spus ca trebuie sa le facem atunci el stie mai bine. Ne indeplinim cu drag si spor planul si apoi avem asteptarea sa fim bine priviti si sa fim lasati sa plecam la viata noastra. Care incepe cu adevarat dincolo de usile unde facem ceea ce ni se spune.

Asta vine odata cu o schimbare de paradigma. Nu ne mai evaluam pe noi in functie de jobul avut. Ne place, nu-i vorba, sa avem performante, dar daca ele nu sunt nu ne dam cu capul de pereti. Inseamna ca situatia nu este de asa natura. Si nu avem noi de gand sa o schimbam, daca asta inseamna sa stam lungi ore plini de griji si sa ne mai si luptam cu infinite sfori ale sistemului care ne trag inapoi. Daca chiar se dovedeste ca totul scartaie din incheieturi mai bine mergem in alta parte, intr-un loc in care se preocupa altii ca rotitele sa fie bine unse.

Am vrea in schimb sa fim evaluati dupa cat de deschisi suntem la minte. Si cat de frumoasa stim sa ne facem viata in afara jobului. Dupa influenta pe care o avem asupra oamenilor din viata noastra. Si dupa cat de civilizat traim. Iar toate acestea cer timp si bani. Motiv pentru care jobul caldut ne vine ca o manusa.

Pacat insa ca cel mai adesea este numai un miraj, ceva spre care tindem incontinuu, pentru a avea numai impresia ca l-am atins. Mai ales ca la noi nimic nu merge ca si uns. Totul este inca in constructie si isi cauta calea. Nu-i vreme de atitudini boieresti de genul lucrurile se fac bine doar cu o fluturare a mainii. Poate sa mai fie unii norocosi care se intampla sa fie in astfel de pozitii, dar sunt prea putine locuri fata de cati sunt inscrisi pe lista doritorilor de joburi caldute. Motiv pentru care sunt atat de multe persoane care se hotarasc sa plece in strainatate, acolo unde joburile caldute par sa fie regula.

Tu in ce grup esti – cel al celor care vor sa schimbe sistemul sau cel al celor care si-ar dori sa gaseasca unul care sa mearga ca si uns?