Hot City - Cultura urbana feminina

E un adevar general valabil ca ne simtim platiti mai putin decat meritam pentru munca depusa. Indiferent cat de bine ne merge am vrea ceva mai mult. Daca se poate atat trebuie sa se poata inca ceva in plus. Si aici nu este vorba numai de bani. Vrem sa invatam lucruri noi, vrem socializare si recunoastere. Vrem sa ne simtim importanti si apreciati.

Toate acestea sunt necesare fiindca numai astfel traim cu impresia ca viitorul ne va aduce lucruri noi si din ce in ce mai bune. Speranta este cea care ne permite sa trecem zambind printr-un prezent tern sau obositor. Daca avem norocul sa avem un sef care este si lider pe langa administrator el va fi constient de aceste necesitati si le va in calcul in relatia pe care o avem cu el si cu munca noastra.

Ce am vrea sa ni se recunoasca?
Pe de o parte este vorba de munca depusa. Dupa cum spuneam, salariul primit nu este suficient ca si castig pentru ca el nu ne da posibilitatea nici de a creste nici de a ne remarca. El este suficient ca sa ne sculam din pat dimineata si sa mergem la serviciu, dar nu justifica efortul depus pentru a obtine performante. Ce am vrea in plus?

Am vrea competitie si sa iesim in evidenta prin ea. Am vrea sa fim castigatorii – sa fim considerati mai buni decat colegii nostri, mai buni decat altii din piata. Daca seful tau a uitat discuta cu el posibilitatea implementarii de targete si sisteme de evaluare. Acestea, daca sunt inteligent stabilite, iti dau posibilitatea de a deveni mai bun si de a primi si un premiu in urma acestei cresteri. In plus, e mereu un lucru pozitiv sa stii ca esti platit in mod echitabil.

Pe de alta parte este vorba de capacitatea noastra de fiinte inteligente. Prin asta se intelege capacitatea noastra de a veni cu idei, solutii noi. Vrem sa putem fi creativi in munca noastra. Vrem sa se ia in seama cunostintele pe care le-am strans. Vrem deci sa nu fim redusi la gesturi repetitive.

Desigur aici conteaza mult personalitatea sefului nostru, tipul de cultura organizationala care este promovat, cat si situatia pietii in care activam. De cate ori avem o parere in privinta unei imbunatatiri e bine sa o impartasim. Daca vedem ca suntem mereu legati de maini si de picioare exista intotdeauna o alta companie care ar putea sa ne aprecieze. Ai grija doar sa nu pierzi totul incercand.  

De ce nu isi bat unii sefi capul cu recunoasterea?
O recunoastere echitabila si cu efecte pozitive asupra angajatilor presupune un efort in plus din partea sefului. El trebuie sa cunoasca ce faci tu si ce fac ceilalti, sa compare asta cu un ideal tangibil si sa gaseasca moduri de a rasplati in consecinta.

Cel mai adesea le este lene sa faca asta, mai ales daca nu au pe cineva mai sus care sa le ceara. Asa ca apeleaza la mentalitatea comunista: ce altceva mai vrei pentru munca depusa in afara de faptul ca te platesc? Daca ai fost de acord cu salariul si te-ai angajat ce mai vii la mine sa ma deranjezi cu prostii?

Daca esti intr-o astfel de situatie si iti doresti ceva mai mult de la viata cauta o alta firma, altfel vei ajunge mai devreme sau mai tarziu sa te blazezi. Ca altfel rost de avansare nu ai decat prin perfectionarea capacitatilor de lingusire.

Tot la nivelul conducerii dupa ureche se afla si cei care nu recunosc alte merite decat cele ale lor. Pentru ei daca cineva din propria echipa face ceva bun adevaratele merite sunt ale lui. Si aceasta adulare a propriului ego poate merge atat de departe incat nici macar sa nu fie constienti de comportamentul lor. Asa ajung fara pic de rusine sa isi insuseasca rezultate si idei.

Este acesta si cazul tau? E cazul sa incerci sa devii mai vizibila. Daca ai idei bune mai bine le spui in public si nu doar cand esti doar tu cu seful tau. Iar daca le pui si in scris e cu atat mai bine.

Retine insa ca tu nu esti in competitie cu seful tau. Ceea ce vrei este sa il ajuti in obiectivele sale si sa fii recunoscuta pentru asta. Ai grija in tot ceea ce faci sa transmiti mesajul corect, important este rezultatul si nu oblojirea mandriei tale ranite.